REGULAMENT INTERN

INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ BUZĂU

CUPRINS

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

CAPITOLUL II

Organizare si funcţionarea Inspectoratului Teritorial de Muncă Buzău

• Organizarea muncii

• Obligaţiile conducerii

• Drepturile şi obligaţiile angajaţilor

 

CAPITOLUL III

Reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul instituţiei

 

CAPITOLUL IV

Indatoririle funcționarilor publici

 

 

CAPITOLUL V

Sancțiunidisciplinare și răspunderea funcționarilor publici

 

CAPITOLUL VI

Criteriile şi procedurile de evaluare profesională a funcţionarilor publici

 

CAPITOLUL VII

Criteriile şi procedurile de evaluare profesională a personalului contractual

 

CAPITOLUL VIII

Reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii

 

CAPITOLUL IX

Dispoziţii privind protecţia personalului care sesizează încălcări ale legii

 

CAPITOLUL X

Modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice

 

CAPITOLUL XI

Dispoziţii finale

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1 Regulamentul intern propriu stabileste dispozitii referitoare la organizarea si disciplina muncii în baza O.U.G. nr.57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, a Legii nr.53/2003 – republicată – Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare, , Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 96/2003- privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 202/2002- republicată , privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi a altor acte normative potrivit specificului instituţiei.

Art. 2 Personalul ITM Buzău are obligaţia de a respecta regulile generale şi permanente de conduită si disciplină stabilite potrivit dispoziţiilor prezentului Regulament intern propriu.

Art. 3 Regulamentul intern propriu se aplică tuturor angajatilor, atât pentru raportul juridic de funcţie publică (de serviciu), cât şi pentru raportul juridic de muncă.

Art. 4 Prezentul Regulament cuprinde norme referitoare la:

I. Organizarea muncii, drepturile şi obligaţiile personalului, obligaţiile conducerii;

II. Reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul instituţiei;

III. Disciplina muncii şi raspunderea disciplinară;

IV. Reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii;

V. Drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor;

VI. Reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;

VII.Abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;

VIII. Reguli referitoare la procedura disciplinară;

IX. Criteriile şi procedurile de evaluare profesională a salariaţilor;

X. Modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice.

Art. 5  Dispoziţiile prezentului Regulament pot fi completate prin norme/dispoziţii

interne de serviciu, norme generale sau specifice în domeniul conduitei salariaţilor instituţiei.

Art. 6 Dispoziţiile prezentului Regulament stabilite conform Legii nr.53/2003- republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici numai în măsura în care O.U.G. nr.57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, nu conţine dispoziţii specifice derogatorii.

 

CAPITOLUL II

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA INSPECTORATULUI

TERITORIAL DE MUNCĂ BUZĂU

 

1.ORGANIZAREA MUNCII

Art. 7 Durata normală a timpului de lucru este de 8 ore pe zi si 40 ore pe saptamână şi este valabilă pentru tot personalul, indiferent de funcţia ocupată.

Art. 8 (1) Programul de lucru, în zilele de luni până joi, începe la orele 8,00 şi se termină la orele 16,30, iar vineri începe la orele 8,00 şi se termină la orele 14,00.

(2)Conducerea ITM BUZĂU are dreptul, respectând limitele şi procedurile impuse de lege şi de Inspecţia Muncii, să modifice programul de lucru în funcţie de necesităţi.

Art. 9 Orele suplimentare pot fi efectuate în cazurile şi condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. Pentru orele lucrate suplimentar se acordă recuperări sau vor fi plătite, dupa caz, conform prevederilor legale.

Art. 10 (1)Persoana desemnată de la Compartimentul Resurse Umane are obligaţia de a evidenţia prezenţa personalului la serviciu, pe bază de condici de prezenţă în care salariaţii vor semna la venire şi la plecare.

(2)În condica de prezenţa se vor nota întârzierile şi lipsurile de la program, cu specificarea dacă acestea sunt sau nu motivate.

(3) În cazul în care întârzierea sau absenţa s-au datorat unei situaţii neprevăzute sau unor motive independente de voinţa angajatului (boala, accident etc.), salariatul are obligaţia de a informa în cel mai scurt timp pe seful compartimentului şi/sau inspectorul şef.

Art. 11 (1) Situaţia prezenţei la serviciu se întocmeşte zilnic de către personalul cu atribuţii în acest sens.

(2)Înscrierea de date false în condica de prezenţă constituie o abatere gravă şi se sancţionează disciplinar.

Art. 12 Pentru zilele de repaus şi de sărbători legale precum şi pentru orele din afara programului de lucru, inspectorul şef va organiza serviciul de permanenţa la domiciliu prin act administrativ.

Art. 13 (1) Salariaţii pot fi învoiţi să lipsească în interes personal de la serviciu un număr de ore

din cursul unei zile sau o zi întreaga (8 ore) pe baza unui bilet de voie aprobat de conducătorul instituţiei (inspectorul şef) la propunerea şefului de compartiment.

(2) Biletul de voie va cuprinde menţiunea că angajatul pleacă în interes personal, data, durata învoirii şi ora când începe învoirea, precum şi motivul pentru care se învoieşte.

Art. 14. Conducerea instituţiei poate acorda concedii fără plată la cererea celor interesaţi în condiţiile legii.

Art. 15 (1)Programarea concediilor de odihnă se face la sfârşitul fiecărui an calendaristic pentru anul viitor.

(2)Propunerile de programare a concediilor se fac de conducătorul fiecărui compartiment şi se aprobă

de inspectorul şef.

(3)Ordinea concediilor va fi stabilită eşalonat în tot cursul anului, ţinându-se seama de buna desfăşurare a activităţii, de interesele angajaţilor şi de normele legale în vigoare. Concediul de odihnă

poate fi fracţionat, la cererea salariatului, cu condiţia ca una dintre fracţiuni să nu fie mai mică de 15 zile lucrătoare. Programarea concediului de odihnă poate fi modificat de conducerea instituţiei, dacă salariatul solicită acest lucru.

Art. 16 (1)În afara concediului de odihna, functionarii publici/personalul contractual mai au

dreptul, în conditiile legii, la zile de concediu plătit în cazul următoarelor evenimente familiale deosebite:

- căsătoria funcţionarului/personalului contractual – 5 zile lucrătoare;

- naşterea sau căsătoria unui copil – 3 zile luctrătoare;

- decesul soţiei/soţului funcţionarului public/personal contractual sau unei rude de până la gradul al III- lea a funcţionarului public ori a soţului/soţiei acestuia, inclusiv – 3 zile lucrătoare;

- controlul medical anual – o zi lucrătoare.

(2)În cazul în care funcţionarul public/personal contractual, din motive justificate, nu poate efectua integral sau partial, concediul de odihnă la care are dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde concediul de odihnă neefectuat, până la sfârşitul anului următor.

(3)Compartimentul Resurse Umane ţine evidenta întârzierilor, a învoirilor, a concediilor

de boala, concediilor de studii, concediilor fără plată şi a concediilor de odihnă .

Art. 17 (1)Accesul în sediul instituţiei a salariaţilor se face în baza legitimaţiei vizată la zi.

(2) Ieşirea salariaţilor din instituţie, în timpul programului de lucru, este permisă după cum urmează:

• salariaţii pe baza ordinelor de deplasare sau a biletelor de voie, semnate de inspectorul şef;

•persoanele care efectuează deplasări în interes de serviciu pe baza ordinului de deplasare.

(3) La ieşirea din instituţie, biletele de voie se predau la secretariat, unde sunt  păstrate până la terminarea programului, după care se vor preda  Compartimentului Resurse Umane.

Art. 18 Intrarea în instituţie a persoanelor care nu sunt salariaţi proprii se face după cum urmează:

- cadrele din conducerea ministerelor şi a altor organe centrale de stat, precum şi ale altor organizaţii pe baza legitimaţiilor care le atestă funcţia pe care o deţin;

- cetăţenii români şi străini care solicită soluţionarea unor probleme oficiale, prin grija fiecărui compartiment;

- agenţii economici, chemaţi la control, prin prezentarea invitaţiei, la poarta instituţiei;

- cetăţenii români şi străini care solicită soluţionarea unor probleme personale prin grija compartimentului de specialitate.

Art. 19 Primirea cetăţenilor pentru depunerea de cereri, sesizări, petiţii, propuneri se face potrivit procedurii stabilite de conducerea unităţii în condiţiile legii.

Art. 20 Programul de audienţe al Inspectoratului Teritorial de Muncă Buzău este următorul:

•Inspector şef : marți orele 10,00-12,00;

•Inspector şef adjunct relaţii de muncă : miercuri, orele 10,00-12,00;

•Program pentru accesul la informaţiile de interes public:

zilnic – orele: 8.00 – 16.30, iar vineri între orele: 8,00 -14,00.

Art. 21 Conducerea fiecărui compartiment va organiza zilnic, la sfârsitul programului, controlul privind modul în care angajaţii respectă obligaţiile pe care le au referitoare la închiderea ferestrelor, încuierea birourilor, dulapurilor şi fişetelor, precum şi stingerea luminilor şi a radiatoarelor etc.

2. OBLIGAŢIILE CONDUCERII

Art. 22 Conducerea Inspectoratului Teritorial de Muncă Buzău are datoria să ia toate măsurile pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare desfăşurării activităţii instituţiei.

Art. 23 (1) Conducerea Inspectoratului Teritorial de Muncă Buzău asigură buna organizare a întregii activităţi, pentru buna gospodărire a fondurilor materiale şi bănesti, stabilind normele de disciplină a muncii, obligaţiile salariaţilor, precum şi răspunderea acestora pentru încălcarea atribuţiilor de erviciu.

(2) Potrivit legii, conducerea Inspectoratului Teritorial de Muncă Buzău are următoarele atribuţii:

a) fundamentează programul de activităţi al instituţiei pe termen scurt şi pe termen lung, cu actualizarea lui periodică ;

b) stabileşte numărul de posturi pentru fiecare compartiment;

c) stabileşte atribuţiile fiecărui compartiment;

d) exercită controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor;

e) asigură folosirea raţională a forţei de muncă , menţinerea numărului de salariaţi la nivelul necesar realizării sarcinilor;

g) urmăreşte promovarea salariaţilor în raport cu pregătirea şi rezultatele obţinute;

h) asigură respectarea şi ducerea la îndeplinire a angajamentelor asumate de instituţie cu alte unităţi;

i) examinează observaţiile critice, sugestiile şi propunerile de măsuri formulate de salariaţii instituţiei;

j) organizează timpul de muncă în raport de specific, de necesitaţi, de asigurarea funcţionalităţii şi de respectarea duratei timpului legal de lucru şi de odihnă ;

k) asigură respectarea reglementărilor legale cu privire la timpul de lucru şi de odihnă, precum şi la orice alte drepturi legale cuvenite salariaţilor;

l) asigură întocmirea caracterizărilor privind activitatea profesională a salariaţilor potrivit legii;

m) plata drepturilor băneşti cuvenite personalului la termenele şi în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare;

n) asigură spaţiul şi dotarile necesare desfăşurării activităţii pentru fiecare salariat în parte;

o) asigură toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale, în condiţiile legii

p) solicită avizul comisiei paritare în toate problemele de natura stabilirii măsurilor privind condiţiile de muncă, sănătatea şi securitatea muncii funcţionarilor publici în exercitarea atribuţiilor lor;

r) analizează şi aprobă, după caz, propunerile comisiei paritare în exercitarea atribuţiilor acesteia.

3. DREPTURILE SI OBLIGATIILE SALARIATILOR

Art. 24 La nivelul Inspectoratului Teritorial de Muncă Buzău, relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei credinţe.

Art. 25 (1) În cadrul instituţiei funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii.

(2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă , apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie,religie, opţiune politică , origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă sau activitate sindicală este interzisă.

Art. 26 (1) Toţi salariaţii beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără

nici o discriminare.

(2) Salariaţilor le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale.

Art. 27 Salariatii Inspectoratului Teritorial de Muncă Buzău au urmatoarele drepturi:

a) să li se asigure stabilitate în munca, activitatea neputând să înceteze sau să fie modificată decât în cazurile prevăzute de lege;

b) să beneficieze de condiţii corespunzătoare de muncă, de protecţia muncii, de indemnizaţii de asigurări sociale în cazul pierderii temporare a capacităţii de muncă şi de alte drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege;

c) stabilirea de drepturi salariale potrivit reglementărilor legale în vigoare aplicabile;

d) să li se asigure repaus saptamânal si concediu de odihna anual platit;

e) dreptul la un salariu exprimat în bani pentru munca prestată. La stabilirea şi acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă sau activitate sindicală;

f) să beneficieze, la cerere, de concediu de studii acordat, în conditiile legii;

g) să beneficieze de zile libere plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite conform legii;

h) să beneficieze de sprijin pentru îmbunătăţirea pregătirii profesionale.

Art. 28  (1)Salariaţii Inspectoratului Teritorial de Muncă Buzău au obligaţia de a respecta ordinea şi disciplina la locul de muncă, de a îndeplini toate sarcinile de serviciu ce le revin conform fişei postului

şi dispoziţiilor organelor de conducere.

(2) Principalele îndatoriri ale salariatilor sunt:

a) să îsi îndeplinească obligaţiile asumate prin actele de numire, conform fişei postului;

b) să respecte programul de lucru şi să folosească cu eficienţa timpul de muncă;

c) să execute întocmai şi la timp obligaţiile de serviciu ce le revin;

d) să respecte ordinea şi disciplina la locul de muncă;

e) să cunoască bine lucrările pe care le au de executat;

f) să -şi însuşească cunoştinţele profesionale necesare atribuţiilor de serviciu, să participe la instructaje sau cursuri organizate în acest scop;

g) să respecte dispoziţiile privind păstrarea secretului de serviciu, precum şi cele referitoare la documentele, datele sau informaţiile care nu sunt destinate publicităţii;

h) să respecte normele de protecţia muncii şi de prevenire a incendiilor sau a oricăror altor situaţii care ar putea pune în primejdie clădirea, viaţa şi integritatea corporală, sănătatea personală sau a altor persoane;

i) în cazuri de forţa majoră, au obligaţia să cunoască, să participe şi să asigure realizarea măsurilor de protectie civilă în vederea prevenirii şi reducerii efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă sau ale dezastrelor la locul de muncă şi în incinta instituţiei

j) să se prezinte la serviciu în stare corespunzatoare îndeplinirii în bune condiţii a sarcinilor ce le revin;

k) să înştiinţeze seful ierarhic superior de îndată ce au luat cunostinţă de existenţa unor nereguli,

abateri, greutăţi sau lipsuri;

l) să cunoască prevederile legale în legatură cu funcţia încredinţată, precum şi dispoziţiile conducerii instituţiei referitoare la munca pe care o îndeplinesc, conformându-se acestora întocmai;

m) să respecte programul de control stabilit prin ordinele de deplasare, cu menţiunea că în cazul

în care se va verifica prezenţa inspectorilor de muncă acolo unde au ordinele de deplasare, dar nu vor fi găsiţi se va considera abatere disciplinară şi se vor lua măsurile în consecinţă;

n) să respecte prevederile Regulamentului intern.

 

 

CAPITOLUL III

REGULI PRIVIND IGIENA, PROTECŢIA SĂNĂTĂŢII ŞI SECURITĂŢII ÎN MUNCĂ

Art. 29 (1) Fiecare salariat are obligatia să asigure aplicarea măsurilor referitoare la securitatea şi sănătatea sa în muncă, precum şi a celorlalţi salariaţi.

(2) Este interzisă consumarea băuturilor alcoolice în timpul programului, ori prezentarea la serviciu sub influenţa alcoolului.

(3) În timpul serviciului, salariatii sunt obligaţi să aibă o comportare demnă şi corectă, conform ordinii de drept şi bunelor moravuri.

Art. 30 (1) În caz de evenimente deosebite, de accidente la locul de munca, fiecare salariat va informa de urgenţă conducatorul instituţiei.

(2)Toate accidentele survenite în timpul serviciului vor fi imediat aduse la cunoştinţa conducerii instituţiei.

(3)Aceleaşi reguli vor fi respectate şi în cazul accidentelor survenite pe traseul domiciliu-loc de munca  şi invers.

Art. 31 (1) Pentru a asigura securitatea la locul de munca, salariaţii Inspectoratului Teritorial de

Muncă BUZĂU au următoarele obligaţii:

a)răspund pentru respectarea normelor de igienă şi de tehnica securităţii muncii;

b)se interzice fumatul în toate spaţiile publice inchise din cadrul I.T.M. Buzău, în conformitate cu prevederile Legii nr.349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, cu modificările şi completările ulterioare.

c) se interzice păstrarea, distribuirea sau vânzarea de substanţe ori medicamente al căror efect poate produce dereglări comportamentale în incinta instituţiei;

d)se interzice introducerea, distribuirea sau înlesnirea introducerii băuturilor alcoolice în instituţie;

e)asigurarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie - căile de acces, de evacuare şi de intervenţie trebuie menţinute în permanenţă practicabile şi curate, blocarea lor fiind interzisă;

f) colectarea deşeurilor şi distrugerea lor:

- deşeurile se colectează separat la sfârşitul programului de lucru şi se depun în locurile destinate depozitării de către îngrijitoare;

- deşeurile care nu se mai utilizează se distrug prin ardere în crematorii autorizate, amenajate şi amplasate astfel încât să nu creeze o stare de pericol pentru oameni şi alte materiale combustibile;

g) reguli pentru sezonul rece:

- înainte de începerea sezonului rece vor fi controlate şi înlăturate defecţiunile constatate la instalaţiile electrice de încălzire şi instalaţiile de stingere cu apă. Tot personalul va fi instruit cu privire la regulile ce trebuie luate şi respectate pe timpul sezonului rece.

- se interzice utilizarea de surse de încălzit neomologate; lăsarea de becuri neprotejate sau aprinse la terminarea programului; lăsarea aparatelor de încălzit, a calculatoarelor sau a altor aparate în priză după terminarea programului; depozitarea de substanţe inflamabile sau hârtii, plastic în apropierea surselor electrice; efectuarea de intervenţii necalificate asupra instalaţiei electrice în scopul remedierii sau modificării acesteia;

(2) În caz de pericol (incendiu, calamitati naturale, razboi etc.), evacuarea personalului si a materialelor unitatii în locurile stabilite se va face conform măsurilor stabilite în domeniul protecţiei civile, al situaţiilor de urgenţă şi de apărare împotriva incendiilor.

Art. 32 (1) In conformitate cu O. U. G. nr. 96/2003, cu modificările şi completările ulterioare, angajatorii au obligaţia să adopte măsurile necesare, astfel încât:

-să prevină expunerea salariatelor prevazute la art.2, lit.c)-e) din O. U. G. nr. 96/2003, modificată şi completată, la riscuri ce le pot afecta sănătatea şi securitatea

- salariatele prevazute la art.2, lit.c)-e) din O. U. G. nr. 96/2003, modificată şi completată, să nu fie constrânse să efectueze o muncă dăunătoare sănătăţii sau stării lor de graviditate ori copilul nou-nascut, dupa caz.

(2) Pentru toate activitatile susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la agenti,

procedee şi condiţii de muncă, a căror listă este prevăzută în anexa nr.1 din O. U. G. nr. 96/2003, cumodificările şi completările ulterioare, angajatorul este obligat să evalueze anual, precum şi la orice modificare a condiţiilor de muncă, natura, gradul si durata expunerii salariatelor prevazute la art.2 lit. c)-e), din acelaşi act normativ, în scopul determinării oricarui risc pentru securitatea sau sănătatea lor şi oricărei repercursiuni asupra sarcinii ori alăptării

(3) Evaluarile prevazute la alin. 2 se efectueaza de către instituţie, cu participarea obligatorie a medicului de medicina muncii, iar rezultatele lor se consemnează în rapoarte scrise.

(4) Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) din O. U. G. nr. 96/2003, modificată şi completată, au obligaţia de a se prezenta la medicul de familie pentru eliberarea unui document medical care să le ateste starea.

(5) În cazul în care salariatele nu îndeplinesc obligaţia prevăzută la alin. (4) şi nu informează în scris angajatorul despre starea lor, acesta este exonerat de obligaţiile sale prevăzute în O. U. G. nr. 96/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia celor prevăzute la art. 5, 6, 18, 23 şi 25.

(6) Angajatorul (I.T.M. Buzău) este obligat să acorde salariatelor care alăptează, în cursul programului de lucru, două pauze pentru alăptare de câte o oră fiecare, până la împlinirea vârstei de un an a copilului. În aceste pauze se include şi timpul necesar deplasării dus-întors de la locul în care se găseşte copilul.

(7) Angajatorul (I.T.M. Buzău) are obligaţia să păstreze confidenţialitatea asupra stării de graviditate a salariatei  şi nu va anunţa alţi angajaţi decât cu acordul scris al acesteia şi doar în interesul bunei desfăşurări a procesului de muncă, când starea de graviditate nu este vizibilă

 8) În cazul în care o salariată se află în una dintre situaţiile prevăzute în O. U. G. nr.96/2003, modificată şi completată la art. 2 lit. c)-e) şi desfăşoară la locul de muncă o activitate care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa ori cu repercusiuni asupra sarcinii şi alăptării, în sensul celor prevăzute la art. 5 alin. (1), din acela şi act normativ, angajatorul este obligat să îi modifice în mod corespunzător condiţiile şi/sau orarul de muncă ori, dacă nu este posibil, să o repartizeze la alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, conform recomandării medicului de medicina muncii, cu menţinerea veniturilor salariale.

(9) În baza recomandării medicului de medicina muncii, salariata gravidă care nu poate îndeplini durata normală de muncă din motive de sănătate, a sa sau a fătului său, are dreptul la reducerea cu o pătrime a duratei normale de muncă, cu menţinerea veniturilor salariale, suportate integral din fondul de salarii al angajatorului, potrivit reglementărilor legale privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

(10) Angajatorul (I.T.M. Buzău) are obligaţia de a acorda salariatelor gravide dispensă pentru consultaţii prenatale în limita a maximum 16 ore pe lună, în condiţiile prevăzute la art. 2 lit. f), din O. U. G. nr. 96/2003, modificată şi completată, în cazul în care investigaţiile se pot efectua numai în timpul programului de lucru, fără diminuarea drepturilor salariale.

Art. 33(1) Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul:

a) salariatei prevăzute la art. 2 lit. c)-e), din O. U. G. nr. 96/2003, modificată şi completată, din motive care au legătură directă cu starea sa;

b) salariatei care se află în concediu de risc maternal;

c) salariatei care se află în concediu de maternitate;

d) salariatei care se află în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau,

în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 3 ani;

e) salariatei care se află în concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7

ani sau, în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 18 ani.

(2) Interdicţia prevăzutăla alin. (1) lit. b) se extinde, o singură dată, cu până la 6 luni după

revenirea salariatei în unitate.

(3) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condiţiile legii.

CAPITOLUL IV

Îndatoririle funcţionarilor publici

Art.34

Respectarea Constituţiei şi a legilor

(1) Funcţionarii publici au obligaţia ca prin actele şi faptele lor să promoveze supremaţia legii, să respecte Constituţia şi legile ţării, statul de drept, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor în relaţia cu administraţia publică, precum şi să acţioneze pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale în conformitate cu atribuţiile care le revin, cu aplicarea normelor de conduită care rezultă din îndatoririle prevăzute de lege.

(2) Funcţionarii publici trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi, datorată naturii funcţiilor publice deţinute.

Art.35

Profesionalismul şi imparţialitatea

(1) Funcţionarii publici trebuie să exercite funcţia publică cu obiectivitate, imparţialitate şi independenţă, fundamentându-şi activitatea, soluţiile propuse şi deciziile pe dispoziţii legale şi pe argumente tehnice şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici.

(2) În activitatea profesională, funcţionarii publici au obligaţia de diligenţă cu privire la promovarea şi implementarea soluţiilor propuse şi a deciziilor, în condiţiile prevăzute la alin. (1).

(3) În exercitarea funcţiei publice, funcţionarii publici trebuie să adopte o atitudine neutră faţă de orice interes personal, politic, economic, religios sau de altă natură şi să nu dea curs unor eventuale presiuni, ingerinţe sau influenţe de orice natură.

(4) Principiul independenţei nu poate fi interpretat ca dreptul de a nu respecta principiul subordonării ierarhice.

Art.36

Obligaţii în exercitarea dreptului la libera exprimare

(1) Funcţionarii publici au dreptul la libera exprimare, în condiţiile legii.

(2) În exercitarea dreptului la liberă exprimare, funcţionarii publici au obligaţia de a nu aduce atingere demnităţii, imaginii, precum şi vieţii intime, familiale şi private a oricărei persoane.

(3) În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, funcţionarii publici au obligaţia de a respecta demnitatea funcţiei publice deţinute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

(4) În activitatea lor, funcţionarii publici au obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa influenţaţi de considerente personale sau de popularitate. În exprimarea opiniilor, funcţionarii publici trebuie să aibă o atitudine conciliantă şi să evite generarea conflictelor datorate schimbului de păreri.

Art.37

Asigurarea unui serviciu public de calitate

(1) Funcţionarii publici au obligaţia de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetăţenilor prin participarea activă la luarea deciziilor şi la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competenţelor autorităţilor şi ale instituţiilor publice.

(2) În exercitarea funcţiei deţinute, funcţionarii publici au obligaţia de a avea un comportament profesionist, precum şi de a asigura, în condiţiile legii, transparenţa administrativă pentru a câştiga şi a menţine încrederea publicului în integritatea, imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor şi instituţiilor

Art.38

Loialitatea faţă de autorităţile şi instituţiile publice

(1) Funcţionarii publici au obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.

(2) Funcţionarilor publici le este interzis:

a)să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;

b)să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluţionare şi în care autoritatea sau instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea are calitatea de parte sau să furnizeze în mod neautorizat informaţii în legătură cu aceste litigii;

c)să dezvăluie şi să folosească informaţii care au caracter secret, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;

d)să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă natură împotriva statului sau autorităţii ori instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică şi după încetarea raportului de serviciu, pentru o perioadă de 2 ani, dacă dispoziţiile din legi speciale nu prevăd alte termene.

Art.39

Obligaţia de a informa autoritatea sau instituţia publică cu privire la situaţia personală generatoare de acte juridice

Funcţionarul public are îndatorirea de a informa autoritatea sau instituţia publică, în mod corect şi complet, în scris, cu privire la situaţiile de fapt şi de drept care privesc persoana sa şi care sunt generatoare de acte administrative în condiţiile expres prevăzute de lege.

Art.40

Interdicţii şi limitări în ceea ce priveşte implicarea în activitatea politică

(1) Funcţionarii publici pot fi membri ai partidelor politice legal constituite, cu respectarea interdicţiilor şi limitărilor prevăzute la art. 242 alin. (4) şi art. 420 din O.U.G. nr.57/2019.

(2) Funcţionarii publici au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic sau vreo organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice.

(3) În exercitarea funcţiei publice, funcţionarilor publici le este interzis:

a)să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice, a organizaţiilor cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice, a fundaţiilor sau asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele politice, precum şi pentru activitatea candidaţilor independenţi;

b)să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică;

c)să afişeze, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, însemne ori obiecte inscripţionate cu sigla şi/sau denumirea partidelor politice, ale organizaţiilor cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice, ale fundaţiilor sau asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele politice, ale candidaţilor acestora, precum şi ale candidaţilor independenţi;

d)să se servească de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a-şi exprima sau manifesta convingerile politice;

e)să participe la reuniuni publice cu caracter politic pe durata timpului de lucru.

Art.41

Îndeplinirea atribuţiilor

(1) Funcţionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate.

(2) Funcţionarul public are îndatorirea să îndeplinească dispoziţiile primite de la superiorii ierarhici.

(3) Funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia astfel de situaţii.

(4) În cazul în care se constată, în condiţiile legii, legalitatea dispoziţiei prevăzute la alin. (3), funcţionarul public răspunde în condiţiile legii.

Art.42

Limitele delegării de atribuţii

(1) Delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice vacante se dispune motivat prin act administrativ de către persoana care are competenţa de numire în funcţia publică, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, în condiţiile prezentului cod.

(2) Delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice ocupate al cărei titular se află în concediu în condiţiile legii sau este delegat în condiţiile art. 504 ori se află în deplasare în interesul serviciului se stabileşte prin fişa postului şi operează de drept, în condiţiile prezentului cod.

(3) Delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice nu se poate face prin delegarea tuturor atribuţiilor corespunzătoare unei funcţii publice către acelaşi funcţionar public. Funcţionarul public care preia atribuţiile delegate exercită pe perioada delegării de atribuţii şi atribuţiile funcţiei publice pe care o deţine, precum şi atribuţiile parţial preluate, cu excepţia situaţiei în care atribuţiile delegate presupun exercitarea controlului ierarhic asupra funcţiei deţinute.

(4) În situaţia în care funcţia publică ale cărei atribuţii sunt delegate şi funcţia publică al cărei titular preia parţial atribuţiile delegate se află într-un raport ierarhic de subordonare, funcţionarul public care preia atribuţiile delegate semnează pentru funcţia publică ierarhic superioară.

(5) Prin excepţie de la alin. (3), atribuţiile funcţiei publice de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale pot fi delegate şi în totalitate, pentru perioada prevăzută la alin. (1), conducătorului compartimentului juridic din cadrul aparatului de specialitate al primarului, cu obligaţia delegării atribuţiilor proprii către alţi funcţionari publici.

(6) În situaţia în care la nivelul unităţii administrativ-teritoriale postul conducătorului compartimentului juridic este vacant sau temporar vacant, atribuţiile funcţiei publice de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale pot fi delegate şi în totalitate, pentru perioada prevăzută la alin. (1), unui alt funcţionar public, cu respectarea alin. (9).

(7)Prin excepţie de la alin. (3) şi (9), în situaţia în care la nivelul aparatului de specialitate al primarului nu există un funcţionar public căruia să îi fie delegate atribuţiile funcţiei de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, în condiţiile alin. (5) sau (6), acestea sunt delegate unui alt funcţionar public, în următoarea ordine:

a)unui funcţionar public cu studii superioare de licenţă absolvită cu diplomă, în specialitate juridică sau administrativă;

b)unui funcţionar public cu studii superioare de licenţă.

(8) Delegarea de atribuţii se face numai cu informarea prealabilă a funcţionarului public căruia i se deleagă atribuţiile.

(9) Funcţionarul public care preia atribuţiile delegate trebuie să îndeplinească condiţiile de studii şi de vechime necesare pentru ocuparea funcţiei publice ale cărei atribuţii îi sunt delegate.

(10) Nu pot fi delegate atribuţii funcţionarilor publici debutanţi sau funcţionarilor publici care exercită funcţia publică în temeiul unui raport de serviciu cu timp parţial.

(11) Funcţionarii publici pot îndeplini unele atribuţii corespunzătoare unei funcţii de demnitate publică, ale unei funcţii de autoritate publică sau ale unei alte funcţii publice, numai în condiţiile expres prevăzute de lege.

(12)În cazul funcţiilor publice de execuţie vacante, cu excepţia funcţiilor publice de auditor şi consilier juridic, atunci când aceste funcţii sunt unice în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, atribuţiile pot fi delegate către cel puţin doi funcţionari publici, cu respectarea prevederilor alin. (1) şi (8)-(10).

Art.43

Păstrarea secretului de stat, secretului de serviciu şi confidenţialitatea

Funcţionarii publici au obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice, în condiţiile legii, cu aplicarea dispoziţiilor în vigoare privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Art.44

Interdicţia privind acceptarea darurilor sau a altor avantaje

(1) Funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor publice, daruri sau alte avantaje.

(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) bunurile pe care funcţionarii publici le-au primit cu titlu gratuit în cadrul unor activităţi de protocol în exercitarea mandatului sau a funcţiei publice deţinute, care se supun prevederilor legale specifice.

Articolul 441

Utilizarea responsabilă a resurselor publice

(1) Funcţionarii publici sunt obligaţi să asigure ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu, acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.

(2) Funcţionarii publici au obligaţia să folosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparţinând autorităţii sau instituţiei publice numai pentru desfăşurarea activităţilor aferente funcţiei publice deţinute.

(3) Funcţionarii publici trebuie să propună şi să asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, folosirea utilă şi eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale.

(4) Funcţionarilor publici care desfăşoară activităţi în interes personal, în condiţiile legii, le este interzis să folosească timpul de lucru ori logistica autorităţii sau a instituţiei publice pentru realizarea acestora.

Art.45

Subordonarea ierarhică

Funcţionarii publici au obligaţia de a rezolva, în termenele stabilite de către superiorii ierarhici, lucrările şi sarcinile repartizate.

Art.46

Folosirea imaginii proprii

Funcţionarilor publici le este interzis să permită utilizarea funcţiei publice în acţiuni publicitare pentru promovarea unei activităţi comerciale, precum şi în scopuri electorale.

Art.47

Limitarea participării la achiziţii, concesionări sau închirieri

(1) Un funcţionar public nu poate achiziţiona un bun aflat în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, supus vânzării în condiţiile legii, în următoarele situaţii:

a)când a luat cunoştinţă, în cursul sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, despre valoarea ori calitatea bunurilor care urmează să fie vândute;

b)când a participat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la organizarea vânzării bunului respectiv;

c)când poate influenţa operaţiunile de vânzare sau când a obţinut informaţii la care persoanele interesate de cumpărarea bunului nu au avut acces.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul concesionării sau închirierii unui bun aflat în proprietatea publică ori privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Funcţionarilor publici le este interzisă furnizarea informaţiilor referitoare la bunurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, supuse operaţiunilor de vânzare, concesionare sau închiriere, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.

Art.48

Respectarea regimului juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor

(1) Funcţionarii publici au obligaţia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor ,precum şi normele de conduită.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), funcţionarii publici trebuie să exercite un rol activ, având obligaţia de a evalua situaţiile care pot genera o situaţie de incompatibilitate sau un conflict de interese şi de a acţiona pentru prevenirea apariţiei sau soluţionarea legală a acestora.

(3) În situaţia intervenirii unei incompatibilităţi sau a unui conflict de interese, funcţionarii publici au obligaţia de a acţiona conform prevederilor legale pentru încetarea incompatibilităţii sau a conflictului de interese, în termen legal.

(4) La numirea într-o funcţie publică, la încetarea raportului de serviciu, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege, funcţionarii publici sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, declaraţia de avere şi declaraţia de interese. Declaraţia de avere şi declaraţia de interese se actualizează anual, potrivit legii.

Art.49

Activitatea publică

(1) Comunicarea oficială a informaţiilor şi datelor privind activitatea autorităţii sau instituţiei publice, precum şi relaţiile cu mijloacele de informare în masă se asigură de către funcţionarii publici desemnaţi în acest sens de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, în condiţiile legii.

(2) Funcţionarii publici desemnaţi să participe la activităţi sau dezbateri publice, în calitate oficială, trebuie să respecte limitele mandatului de reprezentare încredinţat de conducătorul autorităţii ori instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

(3) În cazul în care nu sunt desemnaţi în acest sens, funcţionarii publici pot participa la activităţi sau dezbateri publice, având obligaţia de a face cunoscut faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al autorităţii ori instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea.

(4) Funcţionarii publici pot participa la elaborarea de publicaţii, pot elabora şi publica articole de specialitate şi lucrări literare ori ştiinţifice, în condiţiile legii.

(5) Funcţionarii publici pot participa la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic ori a celor care ar putea afecta prestigiul funcţiei publice.

(6) În cazurile prevăzute la alin. (4) şi (5), funcţionarii publici nu pot utiliza informaţii şi date la care au avut acces în exercitarea funcţiei publice, dacă acestea nu au caracter public. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(7) În exercitarea dreptului la replică şi la rectificare, a dreptului la demnitate, a dreptului la imagine, precum şi a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, funcţionarii publici îşi pot exprima public opinia personală în cazul în care prin articole de presă sau în emisiuni audiovizuale s-au făcut afirmaţii defăimătoare la adresa lor sau a familiei lor. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(8) Funcţionarii publici îşi asumă responsabilitatea pentru apariţia publică şi pentru conţinutul informaţiilor prezentate, care trebuie să fie în acord cu principiile şi normele de conduită prevăzute de prezentul cod.

(9) Prevederile alin. (1)-(8) se aplică indiferent de modalitatea şi de mediul de comunicare.

Art.50

Conduita în relaţiile cu cetăţenii

(1) În relaţiile cu persoanele fizice şi cu reprezentanţii persoanelor juridice care se adresează autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici sunt obligaţi să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credinţă, corectitudine, integritate morală şi profesională.

(2) Funcţionarii publici au obligaţia de a nu aduce atingere onoarei, reputaţiei, demnităţii, integrităţii fizice şi morale a persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcţiei publice, prin:

a)întrebuinţarea unor expresii jignitoare;

b)acte sau fapte care pot afecta integritatea fizică sau psihică a oricărei persoane.

(3) Funcţionarii publici trebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea legală, clară şi eficientă a problemelor cetăţenilor.

(4) Pentru realizarea unor raporturi sociale şi profesionale care să asigure demnitatea persoanelor, eficienţa activităţii, precum şi creşterea calităţii serviciului public, se recomandă respectarea normelor de conduită prevăzute la alin. (1)-(3) şi de către celelalte subiecte ale acestor raporturi.

(5) Funcţionarii publici trebuie să adopte o atitudine demnă şi civilizată faţă de orice persoană cu care intră în legătură în exercitarea funcţiei publice, fiind îndrituiţi, pe bază de reciprocitate, să solicite acesteia un comportament similar.

(6) Funcţionarii publici au obligaţia de a asigura egalitatea de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, principiu conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a preveni şi combate orice formă de discriminare în îndeplinirea atribuţiilor profesionale.

Art.51

Conduita în cadrul relaţiilor internaţionale

(1) Funcţionarii publici care reprezintă autoritatea sau instituţia publică în cadrul unor organizaţii internaţionale, instituţii de învăţământ, conferinţe, seminare şi alte activităţi cu caracter internaţional au obligaţia să promoveze o imagine favorabilă ţării şi autorităţii sau instituţiei publice pe care o reprezintă.

(2) În relaţiile cu reprezentanţii altor state, funcţionarilor publici le este interzis să exprime opinii personale privind aspecte naţionale sau dispute internaţionale.

(3) În deplasările externe, funcţionarii publici sunt obligaţi să aibă o conduită corespunzătoare regulilor de protocol şi le este interzisă încălcarea legilor şi obiceiurilor ţării gazdă.

Art.52

Obiectivitate şi responsabilitate în luarea deciziilor

(1) În procesul de luare a deciziilor, funcţionarii publici au obligaţia să acţioneze conform prevederilor legale şi să îşi exercite capacitatea de apreciere în mod fundamentat şi imparţial.

(2) Funcţionarilor publici le este interzis să promită luarea unei decizii de către autoritatea sau instituţia publică, de către alţi funcţionari publici, precum şi îndeplinirea atribuţiilor în mod privilegiat.

(3) Funcţionarii publici de conducere sunt obligaţi să sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi a calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor.

(4) În exercitarea atribuţiilor de coordonare, precum şi a atribuţiilor specifice funcţiilor publice de conducere, funcţionarii publici au obligaţia de a asigura organizarea activităţii personalului, de a manifesta iniţiativă şi responsabilitate şi de a susţine propunerile personalului din subordine.

(5) Înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere au obligaţia să asigure egalitatea de şanse şi tratament cu privire la dezvoltarea carierei personalului din subordine, în condiţiile legislaţiei specifice aplicabile fiecărei categorii de personal. În acest sens, aceştia au obligaţia:

a)să repartizeze sarcinile în mod echilibrat, corespunzător nivelului de competenţă aferent funcţiei publice ocupate şi carierei individuale a fiecărei persoane din subordine;

b)să asigure coordonarea modului de îndeplinire a sarcinilor, cu valorificarea corespunzătoare a competenţelor fiecărei persoane din subordine;

c)să monitorizeze performanţa profesională individuală şi colectivă a personalului din subordine, să semnaleze în mod individual performanţele necorespunzătoare şi să implementeze măsuri destinate ameliorării performanţei individuale şi, după caz, colective, atunci când este necesar;

d)să examineze şi să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competenţei profesionale pentru personalul din subordine, atunci când propun acordarea de stimulente materiale sau morale;

e)să evalueze în mod obiectiv necesarul de instruire profesională al fiecărui subordonat şi să propună participarea la programe de formare şi perfecţionare profesională pentru fiecare persoană din subordine;

f)să delege sarcini şi responsabilităţi, în condiţiile legii, persoanelor din subordine care deţin cunoştinţele, competenţele şi îndeplinesc condiţiile legale necesare exercitării funcţiei respective;

g)să excludă orice formă de discriminare şi de hărţuire, de orice natură şi în orice situaţie, cu privire la personalul din subordine.

(6) În scopul asigurării condiţiilor necesare îndeplinirii cu imparţialitate a îndatoririlor ce decurg din raporturile ierarhice, înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere au obligaţia de a nu se angaja în relaţii patrimoniale cu personalul din subordine.

Art.53

Obligaţia respectării regimului cu privire la sănătate şi securitate în muncă

Funcţionarii publici au obligaţia de a se supune controlului de medicina muncii şi expertizelor medicale ca urmare a recomandărilor formulate de medicul de medicina muncii, în condiţiile legii.

 

CAPITOLUL V

Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici

Art 54 Tipuri de răspundere

(1) Încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, în condiţiile legii şi ale prezentului cod.

(2) Semnarea, contrasemnarea sau avizarea de către funcţionarii publici a proiectelor de acte administrative şi a documentelor de fundamentare a acestora, cu încălcarea prevederilor legale, atrage răspunderea acestora în condiţiile legii.

(3) Funcţionarul public are dreptul de a refuza semnarea, respectiv contrasemnarea ori avizarea actelor şi documentelor prevăzute la alin. (2), dacă le consideră ilegale, cu respectarea prevederilor art. 437 alin. (3) din OUG nr.57/2019.

(4) Refuzul funcţionarului public de a semna, respectiv de a contrasemna ori aviza actele şi documentele prevăzute la alin. (2) se face în scris şi motivat în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii actelor, cu excepţia situaţiilor în care prin acte normative cu caracter special sunt prevăzute alte termene, şi se înregistrează într-un registru special destinat acestui scop.

(5) Funcţionarii publici care refuză să semneze, respectiv să contrasemneze ori avizeze sau care prezintă obiecţii cu privire la legalitate asupra actelor şi documentelor prevăzute la alin. (2), fără a indica temeiuri juridice, în scris, cu respectarea termenului prevăzut la alin. (4), răspund în condiţiile legii.

Art 55 Răspunderea în solidar cu autoritatea sau cu instituţia publică

(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanţei judecătoreşti, în condiţiile legii, împotriva autorităţii sau instituţiei publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.

(2) În cazul în care acţiunea se admite, plata daunelor se asigură din bugetul autorităţii sau instituţiei publice prevăzute la alin. (1). Dacă instanţa judecătorească constată vinovăţia funcţionarului public, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau instituţia publică.

(3) Răspunderea juridică a funcţionarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale şi procedurile administrative aplicabile autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

Art 56 Răspunderea administrativ-disciplinară

(1) Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea administrativ-disciplinară a acestora.

(2) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:

a)întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

b)neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;

c)absenţa nemotivată de la serviciu;

d)nerespectarea programului de lucru;

e)intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;

f)nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter;

g)manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea;

h)desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;

i)refuzul nemotivat de a îndeplini atribuţiile de serviciu;

j)refuzul nemotivat de a se supune controlului de medicina muncii şi expertizelor medicale ca urmare a recomandărilor formulate de medicul de medicina muncii, conform prevederilor legale;

k)încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici, altele decât cele referitoare la conflicte de interese şi incompatibilităţi;

l)încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilităţi dacă funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acestora într-un termen de 15 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate;

m)încălcarea prevederilor referitoare la conflicte de interese;

n)alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici sau aplicabile acestora.

(3) Sancţiunile disciplinare sunt:

a)mustrarea scrisă;

b)diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;

c)diminuarea drepturilor salariale cu 10-15% pe o perioadă de până la un an de zile;

d)suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de la unu la 3 ani;

e)retrogradarea într-o funcţie publică de nivel inferior, pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului;

f)destituirea din funcţia publică.

(4) Ca urmare a săvârşirii abaterilor disciplinare prevăzute la alin. (2), se aplică următoarele sancţiuni disciplinare:

a)pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. a), b) şi d), se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3) lit. a) sau b);

b)pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. c) se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3) lit. b)-f);

c)pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. e)-h), se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3) lit. c)-f);

d)pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. i)-k) şi m), se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3);

e)pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. l), se aplică sancţiunea disciplinară prevăzută la alin. (3) lit. f), în condiţiile prevăzute la art. 520;

f)pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. n), se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3).

(5) Pentru funcţionarii publici de execuţie sancţiunea prevăzută la alin. (3) lit. e) se aplică prin transformarea funcţiei publice pe care o ocupă, pe perioada de executare a sancţiunii disciplinare. Pentru funcţionarii publici de conducere în situaţia în care sancţiunea prevăzută la alin. (3) lit. e) nu se poate aplica pentru că nu există o funcţie publică de conducere de nivel inferior vacantă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, se aplică sancţiunea disciplinară prevăzută la alin. (3) lit. c).

(6) La individualizarea sancţiunii disciplinare, conform prevederilor alin. (4), se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile prezentului cod.

(7) În caz de concurs de abateri disciplinare, se aplică sancţiunea disciplinară aferentă abaterii disciplinare celei mai grave.

(8) Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data sesizării comisiei de disciplină, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare, cu excepţia abaterii disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. l) cu privire la incompatibilităţi, pentru care sancţiunea disciplinară se aplică în condiţiile prevăzute la art. 520 lit. b) din OUG nr.57/2019.

(9) În cazul în care fapta funcţionarului public a fost sesizată ca abatere disciplinară şi ca infracţiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea clasării ori renunţării la urmărirea penală sau până la data la care instanţa judecătorească dispune achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal. În aceste situaţii, procedura angajării răspunderii disciplinare se reia şi sancţiunea disciplinară se aplică în termen de cel mult un an de la data reluării.

(10) Pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are obligaţia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul autorităţii ori instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii ori instituţiei publice. Măsura se dispune pe întreaga durată pe care funcţionarul public poate influenţa cercetarea administrativă.

(11) În situaţia în care în cazul funcţionarilor publici de conducere nu este posibilă aplicarea prevederilor alin. (10), persoana care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să dispună mutarea temporară a funcţionarului public într-o funcţie publică corespunzătoare nivelului de studii, cu menţinerea drepturilor salariale avute.

Art 57 Aplicarea sancţiunilor disciplinare

(1) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-f) din OUG nr.57/2019, nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării prealabile şi aplicarea sancţiunii.

(2) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. f) din OUG nr.57/2019 se aplică şi direct de către persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, în situaţiile prevăzute la art. 520 lit. b).

(3) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. a) din OUG nr.57/2019 se poate aplica şi direct de către conducătorul instituţiei publice, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor alin. (1).

(4) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-f) din OUG nr.57/2019 se aplică de conducătorul instituţiei publice, la propunerea comisiei de disciplină.

Art 58  Comisia de disciplină

(1) În cadrul inspectoratului se constituie comisia de disciplină având următoarea competenţă:

a)analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (2) din OUG nr.57/2019, cu excepţia abaterii disciplinare referitoare la incompatibilităţi prevăzută la art. 492 alin. (2) lit. l) din OUG nr.57/2019;

b)propunerea sancţiunii disciplinare aplicabile funcţionarilor publici;

c)sesizarea autorităţii responsabile de asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale pentru abaterea disciplinară referitoare la incompatibilităţi prevăzută la art. 492 alin. (2) lit. l), în vederea verificării şi soluţionării.

(2)  Modul de constituire, organizare şi funcţionare a comisiei de disciplină, precum şi componenţa, atribuţiile, modul de sesizare şi procedura de lucru ale acestora se stabilesc cu respectarea prevederilor legale din acest domeniu.

Art 59 Căi de atac

Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare.

Art 60 Radierea sancţiunilor disciplinare

(1) Sancţiunile disciplinare se radiază de drept, după cum urmează:

a)în termen de 6 luni de la aplicare, sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. a) din OUG nr.57/2019;

b)la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-e) din OUG nr.57/2019;

c)în termen de 3 ani de la aplicare, sancţiunea prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. f);

d)de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a anulat actul administrativ de sancţionare disciplinară a funcţionarului public.

(2) Radierea sancţiunilor disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se constată prin act administrativ al conducătorului inspectoratului.

Art 61 Răspunderea contravenţională

(1) Răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici se angajează în cazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu.

(2) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii funcţionarul public se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică în care este numit funcţionarul public sancţionat.

Art. 62 Răspunderea civilă

Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează:

a)pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează;

b)pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c)pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Art. 63 Decizia de imputare

(1) Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 499 lit. a) şi b) din OUG nr.57/2019 se dispune prin emiterea de către conducătorul inspectoratului a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive.

(2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

(3) dispoziţia de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ constituie titlu executoriu.

(4) Dreptul conducătorului instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Art. 64 Măsuri suplimentare asociate angajării răspunderii penale

(1) Răspunderea funcţionarului public pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii penale.

(2) În situaţia în care fapta funcţionarului public poate fi considerată abatere disciplinară, va fi sesizată comisia de disciplină competentă.

(3) De la momentul punerii în mişcare a acţiunii penale, în situaţia în care funcţionarul public poate influenţa cercetarea, persoana care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să dispună mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul autorităţii ori instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii ori instituţiei publice. Măsura se dispune pe întreaga durată pe care funcţionarul public poate influenţa cercetarea.

(4) În situaţia în care în cazul funcţionarilor publici de conducere nu este posibilă aplicarea prevederilor alin. (3), persoana care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să dispună mutarea temporară a funcţionarului public într-o funcţie publică corespunzătoare nivelului de studii, cu menţinerea drepturilor salariale avute.

 

 

CAPITOLUL VI

CRITERIILE  ŞI PROCEDURILE DE EVALUARE PROFESIONALĂ A FUNCŢIONARILOR PUBLICI

Art. 65  Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se efectuează

conform H. G. nr. 611 / 2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 66 În scopul formării unui corp profesionist de funcţionari publici, evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici stabileşte cadrul general pentru:

a) corelarea obiectivă dintre activitatea funcţionarului public şi cerinţele funcţiei publice;

b) aprecierea obiectivă a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor individuale stabilite cu rezultatele obţinute în mod efectiv;

c) asigurarea unui sistem motivaţional, prin recompensarea funcţionarilor publici care au obţinut rezultate deosebite, astfel încât să fie determinată creşterea performanţelor profesionale individuale;

d) identificarea necesităţilor de instruire a funcţionarilor publici, pentru îmbunătăţirea rezultatelor activităţii desfăşurate în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite.

Art. 67 (1) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarului public se realizează de către evaluator.

(2) Are calitatea de evaluator:

a) funcţionarul public de conducere care coordoneazăcompartimentul în cadrul căruia îşi desfăşoară

activitatea funcţionarul public de execuţie sau care coordoneazăactivitatea acestuia;

b) funcţionarul public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice a autorităţii sau instituţiei publice, pentru funcţionarul public de conducere;

c) înaltul funcţionar public, pentru funcţionarii publici de conducere din subordine sau pentru funcţionarii publici de execuţie, atunci când aceştia îşi desfăşoară -activitatea în cadrul unor

compartimente care nu sunt coordonate de un funcţionar public de conducere, cu excepţia cazului în care există un raport direct de subordonare cu conducătorul autorităţii sau instituţiei publice ori adjunctul acestuia;

e) conducătorul autorităţii sau instituţiei publice ori adjunctul acestuia, pentru funcţionarii publici care sunt în subordinea directăa acestuia.

Art. 68 (1) Perioada evaluată este cuprinsă între 1 ianuarie şi 31 decembrie din anul pentru care se face evaluarea.

(2) Perioada de evaluare este cuprinsă între 1 şi 31 martie din anul următor perioadei evaluate.

(3) În mod excepţional, evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se face şi în cursul perioadei evaluate, în următoarele cazuri:

a) atunci când pe parcursul perioadei evaluate raportul de serviciu al funcţionarului public evaluat încetează , se suspendă sau se modifică, în condiţiile legii. În acest caz funcţionarul public va fi evaluat pentru perioada de până la încetarea, suspendarea sau modificarea raporturilor de serviciu. La obţinerea calificativului anual va fi avut în vedere, în funcţie de specificul atribuţiilor prevăzute în fişa postului, şi calificativul obţinut înainte de suspendarea sau modificarea raporturilor de serviciu;

b) atunci când pe parcursul perioadei evaluate raportul de serviciu sau, după caz, raportul de muncă al evaluatorului încetează, se suspendă sau se modifică , în condiţiile legii. În acest caz evaluatorul are obligaţia ca, înainte de încetarea, suspendarea sau modificarea raporturilor de serviciu sau raporturilor de muncă ori, după caz, într-o perioadă de cel mult 15 zile calendaristice de la încetarea sau modificarea raporturilor de serviciu sau raporturilor de muncă, să realizeze evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici din subordine. Calificativul acordat se va lua în considerare la evaluarea anuală a performanţelor profesionale individuale ale acestora;

c) atunci când pe parcursul perioadei evaluate funcţionarul public dobândeşte o diplomă de studii de nivel superior şi urmează să fie promovat, în condiţiile legii, într-o funcţie publică corespunzătoare studiilor absolvite;

d) atunci când pe parcursul perioadei evaluate funcţionarul public este promovat în grad profesional.

(4) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se face cu respectarea regimului juridic al conflictului de interese privind funcţionarii publici.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) lit. a) şi b), evaluarea funcţionarilor publici nu va fi făcută în următoarele situaţii:

a) delegarea funcţionarului public;

b) suspendarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public dacă:

- este arestat preventiv;

- este în carantină, în condiţiile legii;

- este dispărut, iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă

c) încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public :

- la data decesului funcţionarului public;

- la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii funcţionarului public;

Art. 69 Evaluarea funcţionarilor publici are următoarele componente:

a) evaluarea gradului şi modului de atingere a obiectivelor individuale;

b) evaluarea gradului de îndeplinire a criteriilor de performanţă.

Art.70 (1) Persoanele care au calitatea de evaluator, au obligaţia de a stabili obiective individuale pentru funcţionarii publici prin raportare la funcţia publică deţinută, gradul profesional al acesteia, cunoştinţele teoretice şi practice şi abilităţile funcţionarului public.

(2) Performanţele profesionale individuale ale funcţionarilor publici sunt evaluate pe baza criteriilor de performanţă stabilite potrivit prevederilor prezentei hotărâri, în funcţie de specificul activităţii compartimentului în care funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea.

Art. 71 (1) Obiectivele individuale trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

a) să fie specifice activităţilor care presupun exercitarea prerogativelor de putere publică;

b) să fie cuantificabile – să aibă o formă concretă de realizare;

c) să fie prevăzute cu termene de realizare;

d) să fie realiste – să poată fi duse la îndeplinire în termenele de realizare prevăzute şi cu resursele alocate;

e) să fie flexibile – să poată fi revizuite în funcţie de modificările intervenite în priorităţile autorităţii sau instituţiei publice.

(2)Obiectivele individuale pot fi revizuite trimestrial sau ori de câte ori intervin modificări în structura organizatorică a autorităţii sau instituţiei publice. Obiectivele revizuite se vor menţiona în raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarului public.

(3) Pentru fiecare dintre obiectivele stabilite evaluatorul va stabili şi indicatorii de performanţă

Art. 72 (1) Criteriile de performanţă ale funcţionarilor publici sunt prevăzute în anexa nr. 6 cap.5 la  din OUG nr.57/2019.

(2) În funcţie de specificul activităţii autorităţii sau instituţiei publice şi de activităţile efectiv desfăşurate de către funcţionarul public, evaluatorul poate stabili şi alte criterii de performanţă. Criteriile de performanţă astfel stabilite se aduc la cunoştinţa funcţionarului public evaluat la începutul perioadei evaluate, sub sancţiunea neluării lor în seamă.

(3) Funcţionarii publici care exercită cu caracter temporar o funcţie publică de conducere vor fi evaluaţi, pentru perioada exercitării temporare, pe baza criteriilor de performanţă stabilite pentru funcţia publică de conducere respectivă.

Art. 73 (1) Notarea obiectivelor individuale şi a criteriilor de performanţă se face parcurgându-se

următoarele etape:

a) fiecare obiectiv se apreciază cu note de la 1 la 5, nota exprimând gradul de îndeplinire a obiectivului respectiv, în raport cu indicatorii de performanţă;

b) fiecare criteriu de performanţă se notează de la 1 la 5, nota exprimând aprecierea îndeplinirii criteriului de performanţă în realizarea obiectivelor individuale stabilite.

(2) Pentru a obţine nota acordată pentru îndeplinirea obiectivelor se face media aritmetică a notelor acordate pentru îndeplinirea fiecărui obiectiv, inclusiv a obiectivelor individuale revizuite, dacă s-a impus revizuirea acestora pe parcursul perioadei evaluate.

(3) Pentru a obţine nota acordatăpentru îndeplinirea criteriilor de performanţă se face media aritmetică

a notelor acordate pentru îndeplinirea fiecărui criteriu.

(4) Punctajul final al evaluării anuale este media aritmetică a notelor obţinute pentru obiectivele individuale şi criteriile de performanţă, potrivit alin. (2) şi (3).

(5) Semnificaţia notelor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) este următoarea: nota 1 - nivel minim şi nota 5 - nivel maxim.

Art. 74 Procedura evaluării finale se realizează în următoarele 3 etape, după cum urmează:

a) completarea raportului de evaluare de către evaluator;

b) interviul;

c) contrasemnarea raportului de evaluare.

Art.  75  În  vederea  completării  raportului  de  evaluare  a  performanţelor  profesionale individuale ale funcţionarilor publici, al cărui model este prevăzut la anexa nr. 6, evaluatorul:

    a) stabileşte calificativul final de evaluare a performanţelor profesionale individuale;

    b) consemnează   rezultatele   deosebite   ale   funcţionarului   public,   dificultăţile   obiective

întâmpinate de acesta în perioada evaluată şi orice alte observaţii pe care le consideră  relevante;

    c) stabileşte necesităţile de formare profesională pentru anul următor perioadei evaluate;

    d) stabileşte obiectivele individuale pentru anul următor perioadei evaluate.

Art. 76  (1) Interviul,  ca  etapă  a  procesului  de  evaluare,  reprezintă un  schimb  de  informaţii  care

are loc între evaluator şi funcţionarul public, în cadrul căruia:

    a)  se  aduc  la  cunoştinţă  funcţionarului  public  evaluat  consemnările  făcute  de  evaluator  în raportul de evaluare;

    b) se semnează şi se datează raportul de evaluare de către evaluator şi de funcţionarul public evaluat.

(2)  În cazul în care între funcţionarul public evaluat şi evaluator există  diferenţe de opinie asupra consemnărilor  făcute,  comentariile  funcţionarului  public  se  consemnează în  raportul  de

evaluare. Evaluatorul poate  modifica raportul  de evaluare dacă  se ajunge la un punct de vedere comun.

 Art.  77 Calificativul  final  al  evaluării  se  stabileşte  pe  baza  notei  finale,  după  cum urmează:

    a) între 1,00-2,00 - nesatisfăcător;

    b) între 2,01-3,50 - satisfăcător;

    c) între 3,51 -4,50 - bine;

    d) între 4,51-5,00 - foarte bine.

Art. 78  (1)  Raportul de evaluare se înaintează contrasemnatarului. În situaţia în care calitatea de

evaluator  o  are  conducătorul  autorităţii  sau  instituţiei  publice,  raportul  de  evaluare  nu  se

contrasemnează.

     (2)  În  sensul  prezentului regulament,  are  calitatea  de  contrasemnatar  funcţionarul  public  ierarhic superior  evaluatorului,  potrivit  structurii  organizatorice  a  autorităţii  sau  instituţiei publice.  În mod  excepţional,  în  cazul  în  care,  potrivit  structurii  organizatorice  a  autorităţii  ori  instituţiei

publice,   nu   există   un   funcţionar   public   ierarhic   superior   evaluatorului,   va   fi desemnat

contrasemnatar funcţionarul public care deţine cea mai înaltă funcţie publică  din autoritatea sau instituţia  publică  respectivă,  iar  atunci  când  nu  este  posibil,  contrasemnatar  va  fi  adjunctul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice sau un demnitar din subordinea acestuia.

 Art. 79 (1)  Raportul  de  evaluare  poate  fi  modificat  conform  de ciziei  contrasemnatarului  în următoarele cazuri:

     a) aprecierile consemnate nu corespund realităţii;

     b) între evaluator şi funcţionarul public evaluat există diferenţe de opinie care nu au putut fi soluţionate de comun acord.

(2) Raportul  de  evaluare  modificat  în  condiţiile  prevăzute  la  alin.  (1)  se  aduce  la cunoştinţă  funcţionarului public.

Art. 80 (1) Funcţionarii publici nemulţumiţi de rezultatul evaluării pot să îl conteste la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. Conducătorul autorităţii sau instituţiei publice soluţionează contestaţia pe baza raportului de evaluare şi a referatelor întocmite de către funcţionarul public evaluat, evaluator şi contrasemnatar.

(2) Contestaţia se formuleazăîn termen de 5 zile calendaristice de la luarea la cunoştinţă de către funcţionarul public evaluat a calificativului acordat şi se soluţionează în termen de 15 zile calendaristice de la data expirării termenului de depunere a contestaţiei.

(3) Rezultatul contestaţiei se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile calendaristice de la soluţionarea contestaţiei.

(4) Funcţionarul public nemulţumit de modul de soluţionare a contestaţiei formulate potrivit alin. (1) se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

(5) Funcţionarii publici evaluaţi direct de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, nemulţumiţi de rezultatul evaluării, se pot adresa direct instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

 

CAPITOLUL VII

CRITERIILE ŞI PROCEDURILE DE EVALUARE PROFESIONALĂ A PERSONALULUI CONTRACTUAL

Art. 81 Pentru personalul contractual evaluarea performanţelor profesionale se face în conformitate cu prevederile Anexei la Ordinul ministrului nr. 960/08.02.2011- privind stabilirea criteriilor şi a metodologiei de evaluare a performanţelor profesionale individuale anuale ale personalului contractual

Art. 82 Evaluarea performanţelor profesionale individuale se bazează pe aprecierea în mod sistematic şi obiectiv a randamentului, a calităţii muncii, a comportamentului, a iniţiativei, a eficienţei şi creativităţii, pentru fiecare salariat.

Art. 83 Măsurarea şi evaluarea performanţelor profesionale individuale este un proces continuu, coordonat de către compartimentul de gestiune a resurselor umane.

Art. 84 (1) Activitatea profesională se apreciază anual, ca urmare a evaluării performanţelor profesionale individuale, prin acordarea unuia dintre calificativele: “foarte bine”, “bine”, “satisfăcător” sau “nesatisfăcător”.

(2)Perioada de evaluare este cuprinsă între 1-31 ianuarie a fiecărui an.

(3) Perioada evaluată este cuprinsă între 1 ianuarie - 31 decembrie a anului anterior celui în care se face evaluarea.

(4) În mod excepţional, evaluarea performanţelor profesionale individuale ale personalului contractual se face şi în cursul perioadei evaluate, în următoarele cazuri:

a) atunci când pe parcursul perioadei evaluate raportul de muncă al personalului contractual evaluat încetează, se suspendă pe o perioadă de cel puţin 3 luni sau se modifică, în condiţiile legii. În acest caz personalul contractual va fi evaluat pentru perioada de până la încetarea, suspendarea sau modificarea raporturilor de muncă;

b) atunci când pe parcursul perioadei evaluate raportul de serviciu sau, după caz, raportul de muncă

al evaluatorului încetează, se suspendă pe o perioadă de cel puţin 3 luni sau se modifică, în condiţiile legii. În acest caz evaluatorul are obligaţia ca, înainte de încetarea, suspendarea sau

modificarea raporturilor de serviciu sau raporturilor de muncă sau, după caz, într-o perioadă de cel mult 15 zile calendaristice de la încetarea sau modificarea raporturilor de serviciu sau raporturilor de muncă, să realizeze evaluarea performanţelor profesionale individuale ale personalului contractual din subordine;

c) atunci când pe parcursul perioadei evaluate persoana evaluată dobândeşte o diplomă de studii de nivel superior şi urmează săfie promovată, în condiţiile legii, într-o funcţie corespunzătoare studiilor absolvite;

d) atunci când pe parcursul perioadei evaluate persoana evaluată este promovată în grad profesional.

(5) Calificativul acordat ca urmare a evaluării în cazurile prevăzute la alin.6 va fi avut în vedere la evaluarea anuală a performanţelor profesionale individuale.

Art. 85 (1) Procesul de evaluare a performanţelor profesionale individuale se va realiza pe baza

următoarelor criterii prevăzute la art. 5 lit.c din Legea nr.284/2010- modificată şi completată:

a) cunoştinţe şi experienţă;

b) complexitate, creativitate şi diversitatea activităţilor;

c) judecata şi impactul deciziilor;

d) influenţă, coordonare şi supervizare;

e) contacte şi comunicare;

f) condiţii de muncă;

g) incompatibilităţi şi regimuri speciale.

(2) După caz, în funcţie de specificul activităţii şi de atribuţiile exercitate efectiv de către persoana evaluată(de exemplu, pentru funcţiile administrative), pot fi stabilite criterii suplimentare de evaluare.

Art. 86 (1) Pe baza elementelor menţionate anterior, persoana care va realiza procedura de evaluare acordă note de la 1 la 5, pentru fiecare criteriu prevăzut în fişa de evaluare a fiecărui angajat.

(2) Nota finală a evaluă rii reprezintămedia aritmetică a notelor acordate pentru fiecare criteriu.

(3) Calificativul final al evaluării se stabileşte pe baza notei finale, după cum urmează :

a) între 1,00 - 2,00 = nesatisfăcător;

b) între 2,01 - 3,50 = satisfăcător;

c) între 3,50 - 4,50 = bine;

d) între 4,51 - 5,00 = foarte bine.

Art. 87 (1) Notele corespunzătoare fiecărui criteriu vor fi acordate de către conducătorul ierarhic

superior al persoanei evaluate.

(2) După aducerea la cunoştinţa persoanei evaluate a consemnărilor făcute de evaluator în fişa de evaluare, aceasta se semnează şi se dateazăde către evaluator şi persoana evaluată.

(3) În cazul în care între persoana evaluată şi evaluator există diferenţe de opinie asupra consemnărilor făcute, comentariile persoanei evaluate se consemnează în fişa de evaluare.

(4) Evaluatorul poate modifica fişa de evaluare dacă se ajunge la un punct de vedere comun.

Art. 88 (1) Fişa de evaluare se înaintează contrasemnatarului. În situaţia în care calitatea de evaluator o are conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, fişa de evaluare nu se contrasemnează.

(2)În sensul prezentului act administrativ, are calitatea de contrasemnatar superiorul ierarhic evaluatorului, potrivit structurii organizatorice a autorităţii sau instituţiei publice.

Art. 89  (1) Fişa de evaluare poate fi modificată conform deciziei contrasemnatarului în următoarele cazuri:

a) aprecierile consemnate nu corespund realităţii;

b) între evaluator şi persoana evaluată există diferenţe de opinie care nu au putut fi soluţionate de comun acord.

(2)Fişa de evaluare modificată în condiţiile prevăzute la alin. (1) se aduce la cunoştinţă persoanei evaluate.

Art.90 (1) Angajaţii nemulţumiţi de rezultatul evaluării pot să îl conteste la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. Conducătorul autorităţii sau instituţiei publice soluţionează contestaţia pe baza fişei de evaluare, a referatului întocmit de către persoana evaluată şi a celui întocmit de evaluator şi avizat de contrasemnatar.

(2) Contestaţia se formulează în termen de 5 zile lucrătoare de la luarea la cunoştinţă de către persoana evaluată a fişei de evaluare contrasemnată şi se soluţionează în termen de 10 zile lucrătoare de la data expirării termenului de depunere a contestaţiei.

(3) Rezultatul contestaţiei se comunică persoanei evaluate în termen de 5 zile lucrătoare de la soluţionarea contestaţiei.

(4) Angajaţii nemulţumiţi de modul de soluţionare a contestaţiei formulate potrivit alin. (1) se pot adresa instanţei competente, în condiţiile legii.

(5) Angajaţii evaluaţi direct de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, care sunt nemulţumiţi de rezultatul evaluării, se pot adresa instanţei competente, în condiţiile legii.

Art.91. Dacă la evaluare angajatul primeşte calificativul “nesatisfăcător”, se consideră că acesta nu corespunde cerinţelor postului.

Art.92. Compartimentul de resurse umane poate propune conducerii instituţiei publice utilizarea rezultatelor obţinute din evaluări, în scopul:

a) pregătirii şi perfecţionării personalului pentru:

- definirea profilului viitor al competenţelor şi abilităţilor, corespunzător fiecărui post;

- monitorizarea raportului rezultate/cost, obţinut în urma activităţii de pregătire/perfecţionare;

- elaborarea programelor (strategiei de pregătire continuăa personalului) prin stabilirea unui  plan de pregătire continuă pentru fiecare angajat şi prin evaluarea resurselor financiare necesare acestui scop;

b) recrutării/selecţionării personalului la elaborarea sau la realizarea unor programe/proiecte;

c) determinării evoluţiei performanţelor profesionale individuale în timp.

CAPITOLUL VIII

REGULI PRIVIND RESPECTAREA PRINCIPIULUI NEDISCRIMINĂRII  ŞI AL ÎNLĂTURĂRII ORICĂREI FORME DE ÎNCĂLCARE A DEMNITĂŢII

Art. 93 Măsurile pentru promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex se aplică în sectorul public şi privat, în domeniul muncii, educaţiei, sănătăţii, culturii şi informării, politicii, participării la decizie, furnizării şi accesului la bunuri şi servicii, cu privire la constituirea, echiparea sau extinderea unei întreprinderi ori începerea sau extinderea oricărei altei forme de activitate independentă, precum şi în alte domenii reglementate prin legi speciale.

Art. 94 (1) Prin hărţuire se înţelege situaţia în care se manifestăun comportament nedorit, legat

de sexul persoanei, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii persoanei în cauză şi crearea

unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.

(2) Prin hărţuire sexuală se înţelege situaţia în care se manifestă un comportament nedorit cu conotaţie sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor. Orice manifestare de hartuire sexuala este interzisa şi se sancţionează conform legilor în vigoare în această materie.

Art. 95 Prin discriminare bazată pe criteriul de sex se înţelege discriminarea directă şi discriminarea indirectă, hărţuirea şi hărţuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană la locul de muncă sau în alt loc în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, precum şi orice tratament mai puţin favorabil cauzat de respingerea unor astfel de comportamente de către persoana respectivă ori de supunerea sa la acestea. Orice manifestare de discriminare este interzisa şi se sancţionează conform legilor în vigoare în această materie.

Art. 96 Nu este permis nici unui salariat al instituţiei să impună constrângeri sau să exercite presiuni de orice natura în scopul obţinerii de favoruri de natură sexuală.

Art. 97 Pentru prevenirea şi eliminarea oricăror comportamente, definite drept discriminare bazată

pe criteriul de sex, angajatorul are următoarele obligaţii:

a) să asigure egalitatea de şanse şi de tratament între angajaţi, femei şi bărbaţi, în cadrul relaţiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziţii pentru interzicerea discriminărilor bazate pe criteriul de sex în regulamentele de organizare şi funcţionare şi în regulamentele interne ale unităţilor;

b) să prevadă în regulamentele interne ale unităţilor sancţiuni disciplinare, în condiţiile prevăzute de lege, pentru angajaţii care încalcădemnitatea personală a altor angajaţi prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acţiuni de discriminare, astfel cum sunt definite la art. 4 lit. a)-e) şi la art. 11 din Legea nr. 202/2002-republicată;

c) să îi informeze permanent pe angajaţi, inclusiv prin afişare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care aceştia le au în ceea ce priveşte respectarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă;

d) să informeze imediat după ce a fost sesizat autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul respectă rii legislaţiei privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi.

Art. 98 (1) Este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajează persoanele de un anumit sex, în legătură cu relaţiile de muncă, referitoare la:

a) anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat;

b) încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu;

c) stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului;

d) stabilirea remuneraţiei;

e) beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum şi la securitate socială;

f) informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională;

g) evaluarea performanţelor profesionale individuale;

h) promovarea profesională;

i) aplicarea măsurilor disciplinare;

j) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta;

k) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare.

(2)Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) locurile de muncă în care, datorită naturii activităţilor profesionale respective sau cadrului în care acestea sunt desfăşurate, o caracteristică legată

de sex este o cerinţă profesională autentică şi determinantă, cu condiţia ca obiectivul urmărit să fie legitim şi cerinţa să fie proporţională.

Art. 99 Este interzisă orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile de instruire şi de formare profesională, inclusiv ucenicia la locul de muncă , la perfecţionare şi, în general, la educaţia continuă.

Art. 100 Este interzisă orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile de asistenţă medicală şi la programele de prevenire a îmbolnăvirilor şi de promovare a sănătăţii.

Art. 101 Publicitatea care prejudiciază după criteriul de sex respectul pentru demnitatea umană, ducând atingere imaginii unei persoane în viaţa publică şi/sau particulară, precum şi a unor grupuri de persoane este interzisă.

Art. 102 Este interzisă utilizarea în publicitate a situaţiilor în care persoanele, indiferent de apartenenţa la un sex, sunt prezentate în atitudini degradante, umilitoare şi cu caracter pornografic.

CAPITOLUL IX

DISPOZIŢII PRIVIND PROTECŢIA PERSONALULUI CARE SEMNALEAZĂ ÎNCĂLCĂRI ALE LEGII

Art. 103 Legea nr.571/2004- privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încalcări ale legii, reglementează unele măsuri privind protecţia persoanelor care au reclamat ori au sesizat încălcări ale legii în cadrul autorităţilor publice, instituţiilor publice şi al altor unităţi, săvârşite de către persoane cu funcţii de conducere sau de execuţie din autorităţi, instituţii publice şi din alte unităţi bugetare.

Art. 104 În conformitate cu prevederile acestei legi, avertizarea în interes public înseamnă sesizarea făcută cu bună credinţă cu privire la orice faptă care presupune o încălcare a legii, a deontologiei profesionale sau a principiilor bunei administrări, eficienţei, eficacităţii, economicităţii şi transparenţei, iar avertizor este persoana care face o sesizare în condiţiile acestui act normative şi care este încadrată

în una dintre autorităţile publice, instituţiile publice sau în celelalte unităţi prevăzute la art.2 din Legea nr.571/2004.

Art. 105 Principiile care guvernează protecţia avertizării în interes public sunt următoarele:

a) principiul legalităţii, conform căruia instituţiile publice au obligaţia de a respecta drepturile şi libertăţile cetăţenilor, normele procedurale, liberă concurenţă şi tratamentul egal acordat beneficiarilor serviciilor publice, potrivit legii;

b) principiul supremaţiei interesului public, conform căruia, în înţelesul prezentei legi, ordinea de drept, integritatea, imparţialitatea şi eficienta instituţiilor publice, sunt ocrotite şi promovate de lege;

c) principiul responsabilităţii, conform căruia orice persoana care semnaleaza încălcări ale legii este datoare sa susţină reclamaţia cu date sau indicii privind fapta săvârşită;

d) principiul nesancţionării abuzive, conform căruia nu pot fi sancţionate persoanele care reclamă ori sesizează încălcări ale legii, direct sau indirect, prin aplicarea unei sancţiuni inechitabile şi mai severe pentru alte abateri disciplinare. În cazul avertizării în interes public, nu sunt aplicabile normele deontologice sau profesionale de natură sa împiedice avertizarea în interes public;

e) principiul bunei administrări, conform căruia instituţia publică este datoare să îşi desfăşoare activitatea în realizarea interesului general, cu un grad ridicat de profesionalism, în condiţii de eficienta, eficacitate şi economicitate a folosirii resurselor;

f) principiul bunei conduite, conform căruia este ocrotit şi incurajat actul de avertizare în interes

public cu privire la aspectele de integritate publica şi buna administrare, cu scopul de a spori capacitatea administrativă şi prestigiul instituţiei publice;

g) principiul echilibrului, conform căruia nici o persoana nu se poate prevala de prevederile prezentei legi pentru a diminua sancţiunea administrativă sau disciplinară pentru o fapta a sa mai grava;

h) principiul bunei-credinţe, conform căruia este ocrotită persoana încadratăîntr-o instituţie publică

care a făcut o sesizare, convinsă fiind de realitatea stării de fapt sau că fapta constituie o încălcare a legii.

Art. 106 Semnalarea unor fapte de încălcare a legii de către avertizori, fapte prevăzute de lege ca fiind abateri disciplinare, contravenţii sau infracţiuni, constituie avertizare în interes public şi priveşte:

a) infracţiuni de corupţie, infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiuni în legatura directa cu infracţiunile de corupţie, infracţiunile de fals şi infracţiunile de serviciu sau în legatura cu serviciul;

b) infracţiuni impotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;

c) practici sau tratamente preferenţiale ori discriminatorii în exercitarea atribuţiilor unităţilor respective;

d) încălcarea prevederilor privind incompatibilităţile şi conflictele de interese;

e) folosirea abuzivă a resurselor materiale sau umane;

f) partizanatul politic în exercitarea prerogativelor postului, cu excepţia persoanelor alese sau numite politic;

g) încălcări ale legii în privinta accesului la informaţii şi a transparenţei decizionale;

h) încălcarea prevederilor legale privind achiziţiile publice şi finantarile nerambursabile;

i) incompetenta sau neglijenţa în serviciu;

j) evaluări neobiective ale personalului în procesul de recrutare, selectare, promovare, retrogradare şi eliberare din funcţie;

k) încălcări ale procedurilor administrative sau stabilirea unor proceduri interne cu nerespectarea legii;

l) emiterea de acte administrative sau de alta natura care servesc interese de grup sau clientelare;

m) administrarea defectuoasă sau frauduloasă a patrimoniului public şi privat al autorităţilor publice, instituţiilor publice şi al celorlalte unităţi prevăzute la art. 2 din Legea nr.571/2004;

n) încălcarea altor dispoziţii legale care impun respectarea principiului bunei administrări şi cel al ocrotirii interesului public.

Art. 107 Sesizarea privind încălcarea legii sau a normelor deontologice şi profesionale poate fi facuta, alternativ sau cumulativ:

a) şefului ierarhic al persoanei care a încălcat prevederile legale b) conducatorului instituţiei publice din care face parte persoana care a încălcat prevederile legale sau în care se semnalează practica ilegală, chiar dacă nu se poate identifica exact făptuitorul;

c) comisiilor de disciplină sau altor organisme similare din cadrul instituţiei publice din care face parte persoana care a încălcat legea

d) organelor judiciare

e)organelor însărcinate cu constatarea şi cercetarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor

f) comisiilor parlamentare

g) mass-media

h) organizaţiilor profesionale, sindicale sau patronale

i) organizaţiilor neguvernamentale.

Art. 108 (1) În faţa comisiei de disciplină sau a altor organe similare, avertizorii beneficiază de protecţie după cum urmează:

a) avertizorii în interes public beneficiază de prezumţia de bună credinţă până la proba contrară

b) la cererea avertizorului cercetat disciplinar ca urmare a unui act de avertizare, comisia de disciplina din cadrul instituţiei are obligaţia de a invita presa şi un reprezentant al sindicatului. Anunţul se face prin comunicat pe pagina de Internet a instituţiei cu cel puţin 3 zile lucrătoare înaintea şedinţei, sub sancţiunea nulităţii raportului şi a sancţiunii disciplinare aplicate.

(2) În situaţia în care cel reclamat prin avertizarea în interes public este şef ierarhic, direct sau indirect, ori are atribuţii de control, inspecţie şi evaluare a avertizorului, comisia de disciplina sau alt organism similar va asigura protecţia avertizorului, ascunzandu-i identitatea.

Art. 109 (1) În litigiile de muncă sau în cele privitoare la raporturile de serviciu, instanţa poate dispune anularea sancţiunii disciplinare sau administrative aplicate unui avertizor, dacă sancţiunea a fost aplicată ca urmare a unei avertizari în interes public, facuta cu buna-credinţa.

(2) Instanţa verifică proporţionalitatea sancţiunii aplicate avertizorului pentru o abatere disciplinară, prin compararea cu practica sancţionării sau cu alte cazuri similare din cadrul aceleia şi instituţii publice pentru a înlatura posibilitatea sancţionarii ulterioare şi indirecte a actelor de avertizare în interes public, protejate prin prezenta lege.

CAPITOLUL  X

MODALITĂŢILE DE APLICARE A ALTOR DISPOZIŢII LEGALE SAU CONTRACTUALE SPECIFICE

 

Art. 110 Condiţiile specifice sau speciale pentru unii salariaţi ai instituţiei ori pentru anumite modalităţi sau proceduri de aplicare a prezentului Regulament vor putea face obiectul unor norme, reguli, planuri şi decizii/dispoziţii interne de serviciu.

Art. 111 Salariatii care îsi îndeplinesc la timp si în bune conditii atributiile si sarcinile ce le revin si au o conduita ireprosabila, pot fi recompensati în conditiile legii.

Art. 112 Activitatea profesionala a salariatilor se apreciază anual cu calificative, cu respectarea prevederilor din OUG nr.57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, ale HG nr.611/2008 pentru aprobarea normelor prvind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici şi a altor dispoziţii legale aplicabile atât funcţionarilor publici cât şi personalului contractual.

Art. 113 Pentru asigurarea aplicării tuturor dispoziţiilor legale în domeniul de activitate, la nivelul instituţiei funcţionează următoarele principii:

a) Permanenta informare a conducerii despre apariţiile sau modificările cadrului legal în domeniul relaţiilor de muncă şi al securităţii şi sănătăţii în muncă;

b) Imediata informare, sub semnătură de luare la cunostinţă, a salariaţilor despre noile reglementări în domeniul relaţiilor de muncă şi al securităţii şi sănătăţii în muncă;

c) Imediata aplicare a normelor legale ce implică modificări ale regimului relaţiilor de muncă şi al securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul unităţii;

d) Însuşirea şi aplicarea tuturor normelor legale incidente faţă de specificul activităţii unităţii.

Art. 114 Durata concediului pentru formare profesională/ a concediului medical nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual şi este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce priveşte drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.

Art. 115 Salariaţii care au probleme de sănătate sunt obligaţi să anunţe personal sau printr-un membru al familiei pe şefii lor, persoana responsabilă cu resursele umane sau pe inspectorul şef, despre absenţă, iar în maxim 24 ore de la primirea certificatelor medicale sunt obligaţi să comunice, personal sau printr-un membru al familiei, şefilor lor sau persoanei responsabile cu resursele umane, datele privind numele medicului, unitatea care a emis certificatul medical, precum şi data emiterii certificatului medical.

Art. 116 (1) Accesul persoanelor pentru efectuarea intervenţiilor operative în caz de incendiu trebuie asigurat în permanenţă.

(2) Blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie este interzisă.

(3) În cadrul instituţiei vor fi afişate la loc vizibil „Organizarea intervenţiei, în caz de incendiu, de către salariaţi” şi schema evacuării personalului şi bunurilor .

 

CAPITOLUL XI DISPOZIŢII FINALE

Art. 117 Inspectorii şefi adjuncti împreună cu conducătorii compartimentelor asigură însuşirea şi respectarea prezentului regulament de către intregul personal subordonat.

Art. 118 (1) Orice salariat interesat poate sesiza conducerea instituţiei cu privire la dispoziţiile

regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.

(2) Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este de competenţa instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a sesizării formulate potrivit aliniatului precedent.

Art. 130 Prezentul regulament va fi modificat o dată cu apariţia de acte normative ale căror prevederi ar impune modificarea şi/sau completarea sa.

Art. 131 Prezentul regulament intră în vigoare la data de 01.01.2020.

Decizia 159 31.12.2019