Constituția României recunoaște la art. 40 dreptul de asociere în sindicate și asociații profesionale, cu definirea la art. 9 a misiunii acestora de reprezentare și apărare a drepturilor și intereselor, după cum la art. 41(5) recunoaște dreptul de negociere colectivă în muncă și de aplicare a convențiilor colective.
În linie cu drepturile constituționale, Codul Muncii reglementează toate raporturile de muncă (munca în subordinea unui angajator), dacă nu există derogări prin legislația specifică aplicabilă. Codul Muncii este legea cadru în materie de drepturi individuale și colective de muncă, care se aplică și organizațiilor sindicale și patronale.
Drepturile și libertățile sindicale, respectiv dreptul de asociere/afiliere, de negociere colectivă și acțiune colectivă, ca și obligativitatea clauzelor contractelor individuale și colective de muncă și protecția individuală a lucrătorilor și reprezentanților lor în exercitarea drepturilor sunt recunoscute de Codul Muncii la nivelul tuturor angajatorilor.
Drepturi conferite angajatorilor:
Angajatorul este definit de Codul Muncii: persoana fizică sau juridică care, potrivit legii, angajează forţă de muncă.
Asocierea patronală şi dreptul de organizare: angajatorii în sensul Codului Muncii şi al legii dialogului social au dreptul să se asocieze în patronate/organizaţii patronale/ale angajatorilor.
Afilierea: organizaţiile patronale se pot asocia/afilia în/la federaţii şi confederaţii/ uniuni naţionale, care se pot afilia la rândul lor la organizaţii europene şi internaţionale. Doi sau mai mulţi angajatori din acelaşi sector pot constitui grupuri de unităţi. Organizarea, funcţionarea şi relaţiile organizaţiilor cu membrii se stabilesc prin statutele proprii ale organizaţiilor. Este interzisă orice imixtiune a sindicatelor şi a autorităţilor în organizarea şi gestionarea acţiunilor angajatorilor şi în managementul privat.
Egalitate de tratament: legislaţia naţională şi contractele colective se aplică, fără discriminare, tuturor angajatorilor şi unităţilor înregistrate sau care exercită servicii pe teritoriul naţional.
Informarea, consultarea şi implicarea angajaţilor/lucrătorilor
Angajatorul are obligația legală de a informa și consulta angajații. (Codul muncii, Legea nr. 467/2006 privind informarea și consultarea angajaților, Legea nr. 217/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Comitetului european de întreprindere)
Procedura de informare, consultare și implicare a angajaților în îndeplinirea obligațiilor legale și structura de dialog aferentă sunt decise la nivelul întreprinderii.
Comitetul European de Întreprindere este structura pentru realizarea informării, consultării și implicării angajaților în întreprinderile de nivel comunitar și în grupurile de întreprinderi comunitare.
Participarea angajaților (financiară și de luare a deciziilor) este la latitudinea politicii de întreprindere, ca și politica de responsabilitate socială.
Obligația de informare și consultare se exercită individual sau prin intermediul reprezentanților angajaților (sindicat / aleși)
Negocierea colectivă: se desfăşoară la nivel național, de sector de negociere colectivă, grupuri de unităţi şi unitate. Reprezentarea la negocierea colectivă este asigurată prin părţile îndreptăţite să negocieze conform legii, respectiv, pe parte patronală, de angajator, organizaţii patronale, federaţii patronale reprezentative și confederații patronale reprezentative.
Sectoarele de negociere colectivă sunt stabilite de partenerii sociali şi aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 2311/2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
La nivelul unităţilor cu cel puțin 10 angajaţi și la nivel de sector de negociere colectivă, iniţierea negocierii colective este obligatorie. Inițiativa negocierii colective aparține angajatorului şi oricăreia dintre părţile îndreptăţite să negocieze sau oricăruia dintre partenerii sociali. Angajatorul are obligaţia de a anunţa intenţia de negociere cu 60 de zile înaintea termenului de expirare a contractului colectiv de muncă în vigoare sau a expirării perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele adiţionale la contractele colective de muncă sau la orice moment, dacă nu există contract colectiv de muncă. Refuzul angajatorului de iniţiere/participare la negocierea colectivă se sancţionează cu amendă.
Durata negocierii colective nu poate depăşi termenul de 45 de zile decât cu acordul părţilor. Neinvitarea la negociere a tuturor părţilor îndreptăţite constituie motiv pentru refuzul de înregistrare legală a contractelor colective încheiate în urma negocierii.
Contractele colective de muncă: aplicarea convenţiilor colective este obligatorie la nivelul angajatorilor (contractele incidente în sensul legii).
Contractele colective se încheie pe minim 1 an, maxim 2 ani cu posibilitate de prelungire o singură dată cu 1 an prin acte adiţionale şi nu pot fi denunţate unilateral. Clauzele sunt subsecvente ierarhic superior. Părţile au obligaţia să asigure ducerea la îndeplinire a angajamentelor. Contractele colective de muncă de la nivel național, se aplică angajatorilor membri ai părții patronale semnatare și angajaților acestora, precum și angajaților organizațiilor patronale și ai angajatorilor care au aderat la contractul colectiv la nivel național. Contractele colective la nivel sectorial, se aplică angajatorilor membri ai părţii patronale semnatare şi angajaţilor acestora și angajaților organizațiilor patronale și ai angajatorilor care au aderat la contractul sectorial. Contractele colective negociate la nivel de grup de unităţi sunt aplicabile angajaţilor unităţilor care formează grupul. Contractul colectiv la nivel de unitate se aplică tuturor angajaţilor din întreprindere. Contractul individual de muncă încheiat de angajator nu poate conţine clauze inferioare celor prevăzute în contractele colective de muncă incidente angajatorului.
Important: În contractele colective de muncă încheiate la nivel de sector de negociere sau național se introduc clauze specifice aplicabile fiecărei categorii de IMM-uri. (dacă există) În lipsa acestor clauze, IMM-urile nu sunt obligate să aplice contractele colective respective.
Legea permite negocierea de acorduri şi înţelegeri pe teme de interes pentru părţi în baza recunoaşterii reciproce, cu clauze aplicabile membrilor acestora şi cu condiţia ca acestea să nu prevadă clauze/teme deja negociate prin contractele colective în vigoare.