Constituția României recunoaște la art. 40 dreptul de asociere în sindicate și asociații profesionale, cu definirea la art. 9 a misiunii acestora de reprezentare și apărare a drepturilor și intereselor, după cum la art. 41(5) recunoaște dreptul de negociere colectivă în muncă și de aplicare a convențiilor colective.
În linie cu drepturile constituționale, Codul Muncii reglementează toate raporturile de muncă (munca în subordinea unui angajator), dacă nu există derogări prin legislația specifică aplicabilă. Codul Muncii este legea cadru în materie de drepturi individuale și colective de muncă, care se aplică și organizațiilor sindicale și patronale.
Drepturile și libertățile sindicale, respectiv dreptul de asociere/afiliere, de negociere colectivă și acțiune colectivă, ca și obligativitatea clauzelor contractelor individuale și colective de muncă și protecția individuală a lucrătorilor și reprezentanților lor în exercitarea drepturilor sunt recunoscute de Codul Muncii la nivelul tuturor angajatorilor.
Drepturi conferite salariaților/lucrătorilor:
Dreptul de asociere sindicală: Este garantat de la vârsta de 16 ani, fără acord parental/tutore şi fără condiţionări şi constrângeri angajaţilor/lucrătorilor cu contract individual de muncă, în raport juridic de muncă (subordinea unui angajator), funcţionarilor publici şi funcţionarilor cu statut special, agricultorilor, membrilor cooperatori, lucrătorilor independenți aflaţi în raport de muncă, în linie cu recunoaşterea drepturilor sindicale în cadrul raporturilor de muncă garantate de Codul Muncii. Pot constitui un sindicat cel puţin 10 angajați/lucrători la acelaşi angajator sau 20 de angajați/lucrători din unități diferite ale aceluiași sector de negociere colectivă.
Legea interzice asocierea în sindicate persoanelor cu statut militar şi din cadrul serviciilor speciale, magistraţilor (judecători/procurori) şi demnitarilor. (aleşi prin vot politic/desemnaţi)
Afilierea sindicală: Angajatul/lucrătorul poate la orice moment să se retragă sau să adere la un sindicat, fiind interzisă însă asocierea/afilierea la 2 sindicate de la acelaşi angajator.
Legea recunoaște păstrarea calității de membru sau dreptul de aderare la sindicate a șomerilor și nu interzice explicit pensionarilor afilierea la organizaţii sindicale, deşi aceştia au propriile asociaţii de reprezentare a intereselor care participă şi la dialogul cu autorităţile.
Relaţia mebrilor cu organizaţia se stabileşte prin statutul propriu al sindicatelor. Nicio persoană nu poate să fie constrânsă să facă sau să nu facă parte, să se afilieze sau nu ori să se retragă sau să nu se retragă dintr-o organizație sindicală.
Legea recunoaşte asocierea/aderarea organizaţiilor sindicale în/la federaţii, uniuni teritoriale, confederaţii, precum şi în organizaţii la nivel european şi internaţional.
Cotizaţia sindicală este stabilită conform statutului sindicatului. Cotizaţia se achită lunar şi este deductibilă în cuantum de maximum 1% din venitul brut. Cotizaţia sindicală poate fi reţinută direct din salariu de către angajator pentru a fi virată sindicatului, doar cu acordul scris al angajatului.
Egalitate de tratament în exercitarea drepturilor sindicale: Este interzisă în angajare şi apărarea drepturilor legale orice discriminare directă sau indirectă, discriminare prin asociere, hărțuire sau faptă de victimizare pe criterii de rasă, cetăţenie, etnie, culoare, limbă, convingeri şi opinii religioase şi politice, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, situație sau responsabilitate familială, sau de asociere şi exercitare a activităţii sindicale. Este interzisă concedierea şi orice excludere a membrilor şi conducerii organizațiilor sindicale din procesul de angajare, transfer, retrogradare, lipsire de oportunități de formare pe motive ce țin de apartenența la sindicat sau activitatea sindicală. Sunt interzise discriminarea şi tratamentul nefavorabil pe motive ce ţin de exercitarea drepturilor şi activităţilor sindicale, inclusiv pentru reprezentanţii lucrătorilor aleşi în lipsa oricărui sindicat în unitate prin votul liber al lucrătorilor în Adunarea Generală, precum şi concedierea reprezentanţilor lucrătorilor (aleşi) pe motive ce ţin de exercitarea mandatului sindical.
Accesul la funcţii în organele de conducere ale sindicatelor: organizaţiile îşi desemnează liber reprezentanţii, de la împlinirea vârstei de 18 ani (a majoratului), cu respectarea dispoziţiilor noului cod civil şi penal.
Activitatea sindicală: se derulează conform legilor naţionale şi a celor stabilite prin contractele colective de muncă/acordurile colective de muncă, în timpul sau în afara orelor de program, fiind recunoscut dreptul lucrătorilor la activităţi şi acţiuni sindicale şi dreptul reprezentanţilor lor (sindicate, reprezentanţi aleşi) de acces la lucrători cu respectarea regulamentului intern (act cu valoare juridică şi obligatoriu la nivelul angajatorilor), precum şi dreptul la facilităţi în reprezentarea sindicală prin zile libere şi mijloace adecvate pentru exercitarea activităţilor sindicale.
Este interzisă imixtiunea angajatorilor şi a autorităţilor în constituirea, organizarea activităţii şi a programelor de acţiune ale sindicatelor şi reprezentanţilor aleşi şi în exercitarea misiunii sindicale.
Negocierea colectivă, declanşarea şi derularea conflictelor colective de muncă şi a grevei, în înţelesul legii, precum şi participarea la alte forme de acţiuni sindicale (proteste, mitinguri, demonstraţii), se desfăşoară în condiţiile Codului Muncii, legii dialogul social şi a legii privind adunările publice, dacă nu există condiţii specifice derogatorii prin legislaţia specială.
Dreptul de informare, consultare și participare a angajaților
Angajații au dreptul de a primi de la angajatori sau organizațiile acestora informațiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncă sau încheierea acordurilor colective și de a participa la lucrările consiliilor de administrație sau ale altui organ asimilat acestuia, la discutarea problemelor de interes profesional, economic și social cu impact asupra angajaților/lucrătorilor.
Dreptul de negociere colectivă
Obiectul negocierii colective: condiţiile de muncă şi de angajare, salariul, securitatea şi sănătatea în muncă, coeficienţi de salarizare, aplicarea principiului egalităţii de şanse şi tratament, protecţia suplimentară în exercitarea drepturilor legale, concilierea vieţii profesionale cu cea de familie şi alte teme de interes pentru părţi. În sectorul bugetar, salariul nu face obiectul negocierii colective, însă drepturile salariale finale se stabilesc prin negociere în limitele minime şi maxime prevăzute de legile speciale şi cu încadrarea în bugetul aprobat.
Participarea la negocierea colectivă: iniţierea negocierii este obligatorie în unităţile cu cel puțin 10 angajaţi/lucrători și la nivel de sector de negociere colectivă. Angajatorul are obligaţia de a convoca părţile de reprezentare a lucrătorilor, conform legii, precum şi să susţină cadrul adecvat de alegere a reprezentanţilor lucrătorilor în lipsa oricărui sindicat. Negocierea colectivă poate fi demarată şi de către sindicat. În lipsa oricăror forme de reprezentare colectivă a lucrătorilor, angajatorul este obligat să iniţieze cel puţin o şedinţă anuală de informare asupra condiţiilor de muncă, a situaţiei economico-financiare şi a evoluţiei relaţiilor de muncă.
Reprezentarea în negocierea colectivă: reprezentarea colectivă a angajaţilor/lucrătorilor în negocierea colectivă este asigurată de părţile îndreptăţite să negocieze prin lege, la nivel de unitate după cum urmează:
1. de către organizaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative la nivelul unităţii;
2. în cazul în care nu există organizaţii sindicale care să reprezinte angajaţii/lucrătorii, conform pct. 1, de către federaţiile sindicale reprezentative la nivelul sectorului de negociere colectivă, la solicitarea şi în baza mandatului sindicatelor nereprezentative din unitate afiliate acestora;
3. în cazul în care nu există organizaţii care să reprezinte angajaţii/lucrătorii, conform pct. 1 şi 2, de către federaţiile sindicale nereprezentative din sectorul de negociere colectivă membre ale confederaţiilor reprezentative la nivel naţional, la solicitarea şi în baza mandatului sindicatelor nereprezentative din unitate afiliate acestora;
4. în cazul în care nu există organizaţii care să reprezinte angajaţii/lucrătorii, conform pct. 1-3, de către toate sindicatele nereprezentative din unitate;
5. dacă nu există sindicate constituite la nivelul unităţii, de către reprezentanţii angajaţilor/lucrătorilor aleşi prin votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul total al angajaţilor/lucrătorilor din unitate şi mandataţi special în acest scop, cu respectarea dispoziţiilor art. 58 alin. (2).
La nivel de sector de negociere colectivă reprezentarea este asigurată prin federaţie reprezentativă la nivel de sector de negociere colectivă, iar în cazul negocierii la nivel de grupuri de unităţi, prin federaţie reprezentativă la nivel de grup de unităţi. În cazul în care la nivel de sector de negociere colectivă nu există federații sindicale reprezentative sau în cazul în care acestea există, dar refuză să participe la negociere, reprezentarea la negocierea colectivă a angajaților/lucrătorilor se face de către confederațiile sindicale reprezentative la nivel național care au afiliate federații sindicale în sectorul respectiv, la solicitarea și în baza mandatului federațiilor sindicale afiliate.
Negocierea colectivă la nivel naţional are loc între confederațiile sindicale şi patronale cu reprezentativitate recunoscută la nivel naţional.
Procedura de negociere colectivă: este reglementată de legea dialogului social care recunoaşte atât pentru sectorul privat, cât şi public, autonomia şi egalitatea părţilor în negocierea condiţiilor şi libertatea de încheiere a convenţiilor colective, precum şi dreptul la informare în susţinerea negocierilor.
Funcţionarii publici negociază colectiv în conformitate cu dispoziţiile Codului Administrativ şi ale normei conexe privind încheierea şi aplicarea acordurilor colective de muncă.
Efectele contractului colectiv de muncă: contractele şi acordurile colective negociate şi înregistrate în condiţiile legii la nivelul ITM şi/sau Ministerul Muncii au valoare juridică. (lege a părţilor) . Clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate se aplică tuturor angajaţilor/lucrătorilor (erga omnes). Contractul individual de muncă nu poate conţine clauze/prevederi inferioare garanţiilor de drepturi legale şi contractelor colective de muncă în vigoare incidente angajatorului. La încheierea contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa salariatul în prealabil (la negocierea CIM) şi la încheierea/modificarea contractului individual despre contractele colective de muncă aplicabile.
Mecanism de extindere: contractele colective încheiate la nivel de sector de negociere şi la nivel naţional pot fi extinse fie prin aderarea voluntară a angajatorilor, cu acoperirea tuturor lucrătorilor din unităţile membre ale părţii patronale semnatare, fie prin act juridic care nu intervine în clauzele negociate (Hotărâre de Guvern), după acordul Consiliului Naţional Tripartit pentru Dialog Social, caz în care condiţiile contractelor colective la nivelul respectiv se aplică erga omnes.
Important: Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi grup de unităţi se aplică erga omnes, prin efectul direct al legii (tuturor lucrătorilor sindicalizaţi sau nesindicalizaţi) .
Participarea la conflictul colectiv de muncă şi grevă: conflictele colective de muncă sunt declanşate conform legii, de către părţile îndreptăţite să negocieze colectiv şi să încheie contracte colective de muncă. Soluţionarea conflictelor colective de muncă legal înregistrate se realizează pe cale amiabilă (conciliere, mediere, arbitraj extrajudiciar) şi în instanţă. Conflictele colective de muncă rămase nesoluţionate pot face obiectul grevei. Greva poate fi de avertisment, de solidaritate și propriu-zisă. Decizia de declanşare a grevei se ia de către organizațiile sindicale îndreptățite să negociere contractul colectiv de muncă și care au declanșat conflictul colectiv de muncă şi/sau cu acordul scris al angajaţilor. Este interzisă forţarea sau condiţionarea participării salariatului la grevă.
Contractul individual de muncă şi raportul de serviciu se suspendă din iniţiativa angajatului pentru participarea la grevă, cu plata doar a contribuţiilor la asigurările sociale, fiind interzisă concedierea sau înlocuirea salariatului pe durata grevei.
Greva poate fi neconformă atunci când au fost omise aspecte procedurale prevăzute de lege care pot fi complinite. În caz de grevă ilegală, instanţa poate decide, la cerere, plata de către organizatori şi angajaţi/lucrători a unor despăgubiri pentru prejudiciile economice şi patrimoniale produse pe durata grevei. Pe durata grevei poate fi cerută prezenţa unui inspector de muncă.
Pe durata de valabilitate a unui contract colectiv nu pot fi declanşate conflicte colective şi grevă, cu excepția contractului colectiv de muncă sectorial dacă angajatorii unităților în care organizațiile sindicale semnatare ale contractului au membri refuză să adere la contractul sectorial sau în cazul încălcării colective a drepturilor legale/din contractele colective aplicabile.
Greva împotriva politicii economice și sociale a Guvernului este declanșată de către federațiile și confederațiile sindicale reprezentative ca urmare a efectelor politicilor sociale sau economice care conduc la diminuarea unor drepturi prevăzute de contractele colective de muncă aplicabile la data adoptării politicilor respective. Organizațiile sindicale organizatoare au obligația de a notifica Guvernul cu minim 10 zile înainte de declanșarea acestei greve.